Un fel de rânduială...

și pe Facebook, un poem scurt și cuprinzător. Am observat că e încadrat la texte religioase. Să fie iubirea poetului, prin poemele sale, singura sa religie după care se ghidează în viață?

la acest gen de text (pe care îl înțeleg ca pe un bilet de rămas bun, un gând, un suflet puse pe masă) nici nu prea știu ce s-ar putea spune

aș observa totuși că în toată rânduiala s-a introdus o superstiție (dacă simbolic este mai mult decât o superstiție, să-mi fie iertată necunoașterea)

nu am ceva împotriva acestui gest simbolic, dar nu se încadrează în rânduiala curată (repet, dacă este doar o superstiție)


sănătate!

cu toată sinceritatea vă spun:mulțumesc pentru aplecare asupra rextului meu si pentru interpretarea lui

Teodor Dume,

Corect:Textului

întreb
treaba cu întorsul oglinzilor nu este o superstiție care iese din tiparul curat al rânduielii propuse?

sper să nu fie cu dreranj

am căutat să aflu ce semnifică întorsul oglinzilor și am găsit doar explicații de natura superstițiilor
este ceva ce îmi scapă
chipul celui dus

oricum, poemul e unul al durerii
nu aș vrea să tulbur mai mult decât este cazul

Da,este valabil răspunsul din comentariul dlui Ionuț Caragea. Su in plus vă zic că la noi asa se procedează când moare cineva. Se intorc oglinzile. E un ritual de prin oarțile noastre

atent xa intotdeauna la micile detalii.
Mă bucur că interpretarea este corectă

Multumesc
Doamne ajută!

Teodor Dume