Poezie
Între mine și cer e o umbră
1 min lectură·
Mediu
nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânii celui însemnat de Dumnezeu sunt
Moartea într-un capăt şi Viaţa în celălalt
uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata
prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă
nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă
aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea
şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp
021.118
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Între mine și cer e o umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14173121/intre-mine-si-cer-e-o-umbraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
începe cuminte, în stil deprimist, dar care, la un moment dat, te lovește cu întunericul decupat din veșmintele lui tata, cu uciderea lacrimii, cu privirile amputate, cu umbra leneșă, adică cu niște metafore puternice care ridică nivelul poemului, care accentuează trăirile sumbre ale poetului. Cam asa cum facea Cezar Vallejo cand ii murea eternitatea. Am citit cu placere!
0
Mulțumesc din suflet pentru trecere si aprecieri!
Cu sinceritate,
Teodor Dume
Cu sinceritate,
Teodor Dume
0
