Lacrimile trandafirului ucis de secetă

“În orașul în care locuiesc
nu a mai plouat de multă vreme
seceta mi-a ucis trandafirul “
partea asta aș elimina-o. citind-o îmi vine întrebarea: de ce nu l-ai udat?

caz în care aș schimba și titlul
tot poemul poate fi acesta:
“ la fereastra dormitorului
aveam un trandafir
aseară l-am văzut
pentru ultima dată
părea entuziasmat la întâlnirea
cu privirile mele
roșul din petale era mult prea roșu
de parcă apusul sângeriu
se sfârșea sub petalele lui suferinde ...
l-am atins
dar parcă l-a durut atingerea firavă
de care m-am folosit ca un ultim gest...

m-am retas oarecum stângenit
dar ce folos ...
dimineață lacrimile lui
mi-au pătat vârful degetelor”

spor

Textul trebuie cumva refăcut. Puteți spune că ați fost plecat o vreme și, la întoarcere, trandafirul era uscat. Că ați reîncercat să-l readuceți la viață etc. etc. Sunt multe soluții.

Trandafirul era afară. De obicei nu se udă trandafirii. Ploaia le ajunge. Canicula prelungită le scurtează însă viața. Nu tuturor. Un trandafir, ca plantă, se usucă mai greu. Pefalele se desprind primele, apoi îngălbenesc frunzele pe tulpină.
Typo "stângenit".

De fapt, detaliile ce țin de meseria grădinarului nu contează prea mult în acest poem. Este un text bun, în ansamblu. Clima s-a schimbat radical și provoacă uscarea trandafirilor începând din rădăcină, dacă solul e foarte fierbinte și crăpat de secetă. În poem, trandafirul este prieten în suferință. Cititorul se întreabă totuși de ce a suferit afară trandafirul atât de tare. Omul îl putea ajuta. Sunt oameni care se feresc să ude plantele, încrezători în apa ce le vine de sus.

cu toate că este foarte greu de crezut că un trandafir bine mersi, cu roșul din petale mult prea roșu, se usucă peste noapte:

aseară l-am văzut
pentru ultima dată
părea entuziasmat la întâlnirea
cu privirile mele

dacă dădea semne de veştejire, trebuia udat. Dacă era bine mersi, noaptea nu avea cum să-l afecteze. Poate că l-a mâncat, nevăzut, doamna coropişniţă... doamna cu coasa adică...

că orașul nu este oraș
că seceta nu este secetă
că fereastra nu este fereastră
și că trandafirul nu este un trandafir

metafore, bineînțeles

dar chiar și așa, trebuie prezentat motivul pentru care nu s-a intervenit, de ce nu s-a putut interveni

te-aș fi udat, pe tine, cea/ cel de la care primesc lumina, aerul…
dar mi s-au uscat toate în mine și în jur atâta secetă, n-a mai fost nici un strop de apă să ți-l pot oferi
poate te-aș fi salvat, poate m-ai fi salvat
acum păstrez din tine o lacrimă, cu timpul se va usca și ea

scoaterea pronumelui personal "mi",iar atingerea să se facă prin găurile gardului... Un trandafir neîngrijit de alții, dar iubit de cel ce-l privea în fiecare zi de la fereastră...

Typo "m-am retas".
O floare-plantă, un prieten adevărat. Să nu uităm să iubim trandafirii, nici pe vreme toridă. Eu o să constat asta când mă voi întoarce din concediu să măsor din ochi grădinile blocului.

Stanica Ilie Viorel, Ionuț Caragea. Dragoș Vișan,
din suflet mulțumiri pentru popas și sfaturi!
Voi reveni pe text deși stările acelea descrise sunt rupturi ale momentului...

Cu sinceritate,
același
t.dume