Poezie
Ștergarul în care mi-am uitat copilăria
Imaginile în care mă caut...
2 min lectură·
Mediu
mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belșug și de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră
și va pleca cu Dumnezeu
tata
s-a dus și el
într-o dimineață pe la patru
cu merindea sub braț și
o fotografie învelită într-un ziar
și nu s-a mai întors
o fi vrând să se întâlnească
cu mama
la capăt de drum
unde se odihnesc sufletele
aș fi vrut să știe și mama
că am mai crescut
și că-i seamăn mult
că o duc bine și că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună...
sunt singur acum
ștergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
și mă prefac uneori
că o văd
ținându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...
ca un fluture agățat de noapte
o să colorez cu privirea
cele două imagini
între care mă caut
tată - mamă
noapte bună!
***
Teodor Dume,
Carte: Exil în durerile altora
Editura: Minela
051.166
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 274
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 67
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Ștergarul în care mi-am uitat copilăria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14172146/stergarul-in-care-mi-am-uitat-copilariaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓am mărturisit că acesta este poemul dânsului care îmi place cel mai mult. În mod normal în fața unui asemenea text se tace, se plânge, se zâmbește, orice comentariu fiind inutil. Dar, fiindcă suntem pe un atelier literar, iar frumosul trebuie scos la lumină, las un semn. Nu fac analiză pe text, nu are rost. Felicitări!
0
IEDistincție acordată
Deosbit acest însemn, este un fel de pace în toate, poate perfectul se mișcă o secundă în stânga, parcă, poate ca să lase dintr-o parte să intre imaginea părinților, pe rând. Las steluță pentru text, fiecare vers este inserat atât cât trebuie și imaginele cadru sunt sufletești, vibrante. Emoționante și simple, în frumusețea lor.
Una dintre cele mai meritate steluțe, pe care le-am lăsat, de foarte mult timp.
Cu foarte mult respect și cu prețuire imensă!
Una dintre cele mai meritate steluțe, pe care le-am lăsat, de foarte mult timp.
Cu foarte mult respect și cu prețuire imensă!
0
IE*Deosebit acest însemn - erată
0
SVDistincție acordată
jurnal, poem, tablou, emoție
se poate spune și despre text, dar ceea ce dezvoltă acesta, în mintea cititorului, transcede verbalizarea
respect!
se poate spune și despre text, dar ceea ce dezvoltă acesta, în mintea cititorului, transcede verbalizarea
respect!
0
TDIonuț Caragea,
Da,e mimentul în care trebuie să ne oprim și să ne ascultăm durerile și tăcerea!
Mulțumesc!
Iulia Elize,
Ca de obicei o trecere ce bucurâ și înseninează sufletul
Mulțumesc!
Stanica Ilie Viorel,
Un oaspete la fel de drag care știe să croiască din frumos tot ceea ce bucură
Mulțumesc!
Da,e mimentul în care trebuie să ne oprim și să ne ascultăm durerile și tăcerea!
Mulțumesc!
Iulia Elize,
Ca de obicei o trecere ce bucurâ și înseninează sufletul
Mulțumesc!
Stanica Ilie Viorel,
Un oaspete la fel de drag care știe să croiască din frumos tot ceea ce bucură
Mulțumesc!
0