Cine sunt?

Hi Teodor!
Superba popezie.
"nu voi dărâma zidurile
construite de tata și
nici ferestrele
prin care
evadează amintirea"
Esentializarea a ceea ce suntem si cred ca ti-ai raspuns la intrebare.

Tea

textul tău are o tristețe peste care nu poți trece decât urlând!

Nu dărâmi ''zidurile'' construite de conveniențe, dogme și gnoze, în interiorul lor cresc ''amintirile'', poeziile, așteptând de la destin să primești răspunsul la întrebarea ''cine ești ?''.
O poezie scurtă, decentă, departe de prodigios.

Poem de esență, ce transmite emoția fără cârjele surplusului...

Vă felicit!

p.s.
și da, lecturând îți vine să urli...

tea nicolescu,
o trecere benefică ce mă bucură mult de tot.mă bucur că ai punctat esența. după ce ne desprindem de rădăcini ne mai rămîn amintirile...
te mai aștept
cu sinceritate,

ottilia ardeleanu,
ca de fiecare dată o trecere constructivă. mă bucur că vine de la un oaspete drag

răzvan racheriu,
da, e un text scurt, atât doar cât trebuie pentru a puncta ceea ce voiam să spun. și decentă pentru că autorul din mine nu știe să scrie altfel.
nu știu ce ai vrut să spui aici " departe de prodigios."
eu ca autor (dar nici stimabili mei cititori care au lăsat semn aici în subsolul textului) nu am (au)spus nicăieri că acest text este unul prodigios. sau poate nu a-i îneles definiția cuvântului PRODIGIOS. iat-o:PRODIGIÓS, -OÁSÃ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus.
mulțumesc totuși pentru trecere și semnul de lectură.
multă stimă,

ștefan petrea,
mulțumesc pentru apreciere și pentru modul în care a-i văzut mesajul.
cu sinceritate,


tuturor trecătorilor pe aici, indiferent de gândurile lor, mulțumiri de suflet
cu sinceritate,
teodor dume,