poem cu gust de lemn putrezit

\"între mine și durere
e doar o felie de aer\".

Cuvinte bine meșteșugite, stil inconfudabil. Domnule Dume, poezia dumneavoastră prinde viață, cuprinde viața, duce nu spre resemnare, ci spre înțelegere. Un poem deosebit.
LIM.

pentru constanta citirii, sinceritatea din cuvinte și pentru modul în care știi să vezi înlăuntrul cuvântului.

același,
teodor dume,

Uite ce imagine am savurat aici, m-a furnicat pielea de emoție și melancolie:

dacă aș putea
mi-aș împături gândul
și m-aș întoarce în
târziul din mine
să mă văd
în urma tatălui meu
alergând după cosași

și mai apoi, această lăsare în voia divinității, o contopire a ființei umane cu Dumnezeu prin rugă, prin acceptare și asumarea crucii.

trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă

cu voia ta o să plec
știu că așa trebuie
las ziua să adoarmă
în mine

Foarte bun acest poem!

Am citit cu emoție,

Mihaela

Poemul este minunat. Încerc să-i găsesc o meteahnă dar nu reușesc. Ultima strofă m-a împresionat de-a dreptul.\"las ziua să adoarmă/în mine/ dincolo de lumânare\". Special. Cu stimă, Ioan.

mihaela,
sunt atât de bucuros atunci când cineva rezonează la stările mele încât nu-mi mai simt oboseala scursă prin oase. tu ești un cititor bun și cu multă sensibilitate.

ioan,
la fel un cititor atent care bucură cu fiecarew vizită.
mulțumesc mult.

vă mai aștept,
teo dume,