diagnostic. incompatibil cu trupul

a suferi de (prea multă)liniște, într-o incompatibilitate cu trupul este, într-adevăr \"ca o gaură de fântână seacă\".
sunt câteva imagini deosebite aici, care te țin în această lume diferită de ceea ce vrem sau ne-ar plăcea.

\"uneori mai și mor
ca să văd lumea cum se schimbă\"

Ottilia Ardeleanu

da, ottilia
uneori mai și mor câte puțin pentru același motiv pe care nuțl înțelegem aici pe pământ.

mulțumesc pentru constanta citirii.

același,
teodor dume,

\"aș putea locui în alte localități/care se potrivesc\" și totuși, poetul se întoarce și rămâne în aceeași localitate unde a cunoscut dragostea dintâi. Sau nu e așa? Un poem din care rămâne poezia și plăcerea lecturii. Cu stimă, Ioan.

\"de parcă aș trăi
într-un gol rotund
ca o gaură de fântână seacă\"
plec de aici pentru a afirma că în poezia ta, cel puțin cea din ultima perioadă, e dominată de o luptă in/out :). Tot mai adânc se sondează stările acestea de prin cotloanele inimii, minții. E firesc, se întâmplă în scrierile multora, dar la tine e mai accentuat ca oricând. De la interior se merge apoi ușor, dar sigur către un exterior care cauzează toate aceste intense frământări interioare. (timpul, orașul pur și simplu, mediocritatea din jur, dumnezeu, etc) Și câteodată se ajunge atât de bine acolo, în profunzime, că ți se face pielea găină :) - să folosesc o expresie din popor... Asta despre plusuri... că despre minusuri, dacă or fi, vor dispărea la o re-analiză a textului :). Mie , spre exemplu, mi se pare un pic lungit grupajul al doilea. În rest... e ok. Cu plăcerea lecturii,

alex

Conflictul omului cu propriul trup - un subiect care nu va fi epuizat nicicând, oricât de mult s-ar scrie. Iar când conștientizezi că acest conflict nu vine numai din cauza stării de prizonierat a spiritului, ci din hâituirea trupului de către haitele de \"coiți existențiali\", hienele care ne cer acceptarea statutului de cadavru viu spre a ne mutila mai ușor speranțele, atunci ai vrea să strigi precum Blaga: \"dați-mi un trup voi, munților!\" sătura-vom ,poate nemernica viață cu un hoit pe măsura poftei ei!

Profund și emoționant, ca întotdeauna versul tău, Teodor. Cu stimă, F

ioan,
mereu ne reîntoarcem la locul din care am plecat.

alex,
punctezi foarte bine ceea ce-am vrut să remarc prin cuvânt. și lucrul acesta îmi place la tine.

vă mai aștept dragilor ca pe niște oaspeți buni

cu prietenie,
teodor dume,