Urme pe lut...

O filozofie grea pentru orice identitate
ce se transmite perpetuu mai departe.
Scurt dar concret și cuprinzător.

Felicitări maestre s-aveți cât mai mult spor!

Iata dovada, chiar de ar fi fost singura poezie scrisă de Teodor pe acest site, și tot ar justifica analiza relației cu muza pe care i-am făcut-o în \"Muza în ținutul agonic\". Rătăcirea continuă între multiplele neînceputuri ale infinitului, fuga de sensurile înțelese spre altele necăutate tocmai pentru că teama de certitudini e uneori mai mare decât frica de neștiut.

Ca întotdeauna, cu fiorul neînțelesului împlinit, Florian A.

dănuț,
mulțumesc pentru commul pertinent, și evident pentru constanta lecturii

cuprietenie,
teodor dume,

o trecere care mă onorează.
mulțumesc mult. te mai aștept în acest spațiu al neînțelesului din noi...

cu prietenie,
teodor dume,

a întrebărilor existențiale. Al încercării de a găsi sensurile multiple ale viații și sensul suprem al acesteia, văzut ca dualitate început-sfîrșit, și un nou început. Text constrîns și plin de sensuri.
LIM.

mulțumesc, LIM,
pentru trecere și apreciere. mă bucur atunci când citesc un comm pertinent, în special când vine de la un cititor csare se hrănește cu frumos...

cu sinceritate,
teodor dume,

unde incepem, unde sfarsim? de parca respiram in cerc...
ne ramane doar inaltul, sa urcam spre inalt atunci,
singura optiune!
multumiri pt. provocare

diana,
mulțumesc pentru semn. mă bucur c-ai rezonat. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,