un fel de secetă

originala aplecare asupra destinului omenesc
teodor face parte din categoria celor care postuleaza spre Dumnezeu(absolutul,infinitul) (opus poetilor satanici)
Dumnezeu sau Satan ,aceasta clasificare apartine lui baudelaire
aceasta optiune d escris elevata intra în definitia data de baudelaire si care ma ajuta sa clasific mai usor poetii pe care îi citesc
par 3-4 haikuri ce se însiruie si ne obliga sa le citim însetati de frumusete interioara,a spiritului,mai ales ca trec si eu prin aceste angoase legate de presiunea timpului

Nu încerc să vă găsesc un corespondent literar, nici să vă încadrez într-un anumit curent, și el, tot literar ci doar să vă așez originalitatea stilului pe câte o felie de pâine lirică, să o fac tartinabilă...
Imaginile precum și derularea diapozitivelor se face cu o claritate uimitoare, expresivitatea primelor versuri:
\"știu doar că soarele îmi
perfora privirea atârnată
de o umbră\"...
privirea biferforată, odată de umbră, odată de soare, apare ca un sistem de două ecuații la care autorul ne pune să-i găsim necunoscutele.
Norii se interpun între privirea Creatorului și oameni, iar ziua se împarte în două precum o respirație, o inspirație și o expirație( și acești termeni țin de poezie, nu?).

Contopirea gândului cu Omul însuși ne arată, încă odată, perfecțiunea spiritului asupra lumii materiale, efemere.

Tematica apropierii de malurile Styxului, deși abordată ceva mai des în ultimul timp de către poetul Teodor Dume încearcă să ne demonstreze, de fapt, curajul cu care e privită doamna în negru și seninătatea cu care trebuie înțeles destinul omului...
La o poezie ca aceasta ar fi trebuit să fac comentarii decât după ce m-aș fi trezit din vis !
Am avut onoarea, domnule Dume !

da, angela
ai dus o paralelă corectă.
mulțumesc mult. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule ion,
sincer să fiu nu mă așteptam la o astfel de analiză pe text. punctarea, atent făcută, reliefează intenția autorului de degaja calea spre inima și sufletul celui care se încumetă să intre în cuvântul de aici.

mulțumesc și multe aprecieri.
te mai aștept

stimă,
teodor dume,

Da, un titlu foarte potrivit \"Un fel de secetă\", pentru un conținut foarte bogat. Excelent, domnule Dume, țineți-o tot așa!

uneori, inghite filosofia, o imbraca, fara urme de indoiala... da, ma bucura aceasta poezie densa in care metafizicul(pe cale de disparitie in poezia tanara) intinereste versul, il invie! in pustiu cautam si nu intamplator gasim diamante!
o zi buna si ganduri faine... batrane Poet!

cu adevărat filozofică. Și zicerea \"Dumnezeu privea fix/din scorbura cerului\" de reținut. Ultimerle 4 versuri de mare profunzime în înțelegerea lor unitară. Ca de obicei, un Teodor Dume ce te invită la bună citire.
LIM.

mulțam de trecere și semn. o să zăbovesc puțin în spatele cuvintelor ca să-mi pot da seama de tot ce este aici.

multă stimă,
teodor dume,

DDD, prietene!
mă bucur sincer să te știu aproape.
mulțumesc mult pentru interpretare. unghiul din care ai privit se intersectează cu punctul meu, lucru benefic desigur.

cu prietenie,
teodor dume,

LIM,
mulțumesc pentru semn și mă bucur
c-ai selectat cele câteva versuri care au plăcut.
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

retin:
\"știu doar că soarele îmi
perfora privirea atârnată
de o umbră\"
si
\"probabil moartea își căuta batista
căzută într-un colț al neputinței...\"
ti-as sugera sa dezvolti \"scorbura cerului\". este o sintagma minunata.si nu ma refer sa o dezvolti in aceasta poezie...ci poate alta care sa porneasca de la aceasta idee....e doar o sugestie;)
intr-adevar nu am mai intrat pe agonia de vreun an. acesta e un nou cont. sper sa am timpul necesar sa postez cat mai des!sa imi citesti creatiile atunci cand ai timp!
cu stima,
andrei