Poezie
noaptea fără vise e ca un interior cu lucruri perisabile
carte: moartea, un fluture alb
1 min lectură·
Mediu
nu-mi pot imagina
o noapte fără vise
dacă aș renunța la ele
în trupul meu
s-ar închide o fereastră
și peste aerul mort s-ar
dezgoli întunericul greu
și rece ca un zid
uneori atât de rece încât
îi simt răsuflarea ca o
zbatere de fluture...
e ca și când cineva
mi-ar trece prin suflet
și semnul de pe talpă
m-ar condamna la dispariție...
...și ce ciudat cerul
cerul se întunecă va fi ploaie
îmi împachetez noaptea și-o rânduiesc
printre celelalte lucruri
înafară mai sunt și alte lucruri
de care am uitat...
0144.358
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “noaptea fără vise e ca un interior cu lucruri perisabile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13892054/noaptea-fara-vise-e-ca-un-interior-cu-lucruri-perisabileComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Teodor,
ca de obicei, un poem în ritmul tău, cu radiografii ale interioarelor, ale limitei, ale vieții, ale eferității vieții.
Tu știi că avem o genă comună în poeme? Dorința de a ne cunoaște cu OCHII POEZIEI.
Felicitări pentru această bijuterie.
Prietenul tău, liviu ofileanu
ca de obicei, un poem în ritmul tău, cu radiografii ale interioarelor, ale limitei, ale vieții, ale eferității vieții.
Tu știi că avem o genă comună în poeme? Dorința de a ne cunoaște cu OCHII POEZIEI.
Felicitări pentru această bijuterie.
Prietenul tău, liviu ofileanu
0
...efemerității,
0
LIM,
mulțumesc pentru oprire și semn.
uneori e bine să revenim în același punct...
cu prietenie,
teodor dume,
mulțumesc pentru oprire și semn.
uneori e bine să revenim în același punct...
cu prietenie,
teodor dume,
0
liviu,
trecerea ta punctează în esență și mă bucur mult.
și după cum bine știi, e bine să ne aplecăm tot mai mult asupra interioarelor din noi. acolo e biserica fără cruce la care venim și îngenunchem, doar atât cât se poate...
mulțumesc mult, prietene.
ești un oaspete așteptat
cu sinceritate,
teodor dume,
trecerea ta punctează în esență și mă bucur mult.
și după cum bine știi, e bine să ne aplecăm tot mai mult asupra interioarelor din noi. acolo e biserica fără cruce la care venim și îngenunchem, doar atât cât se poate...
mulțumesc mult, prietene.
ești un oaspete așteptat
cu sinceritate,
teodor dume,
0
Ai spus despre nopți și visele ce le-nsoțesc simplu și frumos, într-o îmbinare intereantă de versuri vorbind de fapt despre căutările și neliniștile tale, despre umbrele și penumbrele ce duc spre împlinire.
Deosebită prima strofă.
Doru Emanuel
Deosebită prima strofă.
Doru Emanuel
0
doruleț, prietene!
te așteptam și uite c-ai venit. mă bucură mult prezența ta aici, pentru că ochiul tău are un unghi aparte și ceea ce cuprinde înseamnă o cernere responsabilă care , punând-o în semnul tău, mă ajută.
mulțumesc și mă bucur că prima strofă e preferata ta.
cu prietenie,
teodor dume,
te așteptam și uite c-ai venit. mă bucură mult prezența ta aici, pentru că ochiul tău are un unghi aparte și ceea ce cuprinde înseamnă o cernere responsabilă care , punând-o în semnul tău, mă ajută.
mulțumesc și mă bucur că prima strofă e preferata ta.
cu prietenie,
teodor dume,
0
Versuri care mi-au rămas în minte, împreună cu tâlcuirile lor:
\"
în trupul meu
s-ar închide o fereastră
(...)s-ar
dezgoli întunericul greu
(...)
îi simt răsuflarea ca o
zbatere de fluture...
(...) cineva
mi-ar trece prin suflet
și semnul de pe talpă
m-ar condamna (...)
îmi împachetez noaptea și-o rânduiesc
printre celelalte lucruri
(...)mai sunt și alte lucruri
de care am uitat..\"
Am citit cu placere.
\"
în trupul meu
s-ar închide o fereastră
(...)s-ar
dezgoli întunericul greu
(...)
îi simt răsuflarea ca o
zbatere de fluture...
(...) cineva
mi-ar trece prin suflet
și semnul de pe talpă
m-ar condamna (...)
îmi împachetez noaptea și-o rânduiesc
printre celelalte lucruri
(...)mai sunt și alte lucruri
de care am uitat..\"
Am citit cu placere.
0
\"tâlcuirile\", în loc de \"tâlcuirile\"
0
Cred că e o problemă de tastatură, a se citi fără primul i, acel \"tâlcuirile\"
0
marinela,
prezența ta, deși rară, la mine în pagină bucură.
și sunt convins că ai rezonat din momentul în care ai punctat anumnite versuri.
mulțumesc mult și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
prezența ta, deși rară, la mine în pagină bucură.
și sunt convins că ai rezonat din momentul în care ai punctat anumnite versuri.
mulțumesc mult și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
0
marinela,
prezența ta, deși rară, la mine în pagină bucură.
și sunt convins că ai rezonat din momentul în care ai punctat anumnite versuri.
mulțumesc mult și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
prezența ta, deși rară, la mine în pagină bucură.
și sunt convins că ai rezonat din momentul în care ai punctat anumnite versuri.
mulțumesc mult și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
0
Frumos, desi m-am amuzat putin (malitios, recunosc, dar doar asa, un pic) la ultima strofa - adica fix atunci cand se intuneca a ploaie, poetul (fire sucita, e stiut din istorie) se ridica si-o ia haihui la plimbare. Orice om normal s-ar fi intors pe partea cealalta. nuu? ;)
0
cătălin,
îți mulțumesc pentru prezența ta în pagina mea.
te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,
îți mulțumesc pentru prezența ta în pagina mea.
te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,
0

LIM.