Om bogat - Om sărac

Mi-a atras atenția textul dintre paranteze, care poate fi considerat o adevărată bijuterie enigmistică. Cu ajutorul omonimelor “venit” (verb și substantiv), negându-le alternativ, Păstorel, iscusit mânuitor al cuvântului, a reușit acest calambur.

Vă supărați dacă voi spune în câteva cuvinte, pentru cei ce nu știu, cum s-a născut calamburul respectiv?
Păstorel primise o somație de la circumscripția fiscală, prin care i se cerea o declarație de venituri. Doar că el nu avusese niciodată venituri, trăia acasă la mama sa și la fratele său, Ionel Teodoreanu. De aceea, când a mers, a dat acea declarație:
„N-am venit că am venit.
Am venit că n-am venit!”

Sper că intervenția mea nu v-a deranjat, dar nu m-am putut abține, Păstorel fiind unul dintre preferații mei.

Atrasă de acest text, m-am aplecat cu atenție și asupra a ceea ce ați scris. Reușită antiteza dintre bogăție și sărăcie și redarea influenței pe care le are banul asupra vieții noastre. Interesant cum, pornind de la ban, ați reușit să declanșați o adevărată cascadă de sentimente și stări: neîncredere, înstrăinare, neliniște, teamă și în final moarte.

„singura diferență între șansa bogatului și cea a săracului este Moartea”

Ops... \"influenței pe care o are banul\"
Scuze!

sebastian,
da, uneori vârsta te face să privești altfel.
uit ce spunea octavian paler.
e un motto la un text al meu postast acum câteva zile *risipiri*

*doi oameni pot privi același lucru
și pot vedea ceva total diferit*

mulțumesc pentru semn

același,
teodor dume,

vali,
trecerea ta îmi face mare plăcere
și uite că cel care trece prin desișul literaturii poate ajunge la capăt citind și asimilând conținutul commului tău bine elaborat.

îți mulțumesc pentru intervenție, completări și semnalizarea originii motoului din capul textului postat.

sigur că Păstorel Teodoreanu era un mare cultivator de spirit
iată și o invitație la zâmbet

foaie verde apă chioară
nu se mâncă tot ce zboară
dar mă-ntreb și eu așa
tot ce curge să se bea?

cu sinceritate,
teodor dume,