Vând tăcere la preț de nimic...

cumperi bunicule? ce băiete, ce să cumpăr... iarăși îmi îndeși intersecții sub limbă? oricum nu-mi pasă și nici nu mă sinchisesc să-ți răspund mai am de trăit o copilărie... îmi aduc bine aminte ziua aceea era trist și nu vorbea cu nimeni e una dintre acele întâmplări pe care le ascund în mine atunci când mă duc în acel loc unde niciodată nu se întâmplă mai nimic iar oamenii preferă să-și păstreze identitatea în spațiul dintre cele două cuvinte, bună ziua vând tăcerea la preț redus apoi uit de mine și încerc să-mi remobilez gestul cu câteva întrebări pentru atunci când mă voi întâlni cu el... aș fi vrut să-i văd reacția ca în alte dăți când mă chema lângă el și îmi strângea capul la piept și mă privea continuu... uneori nici nu dorm și am impresia că visez lucruri pe care nu le aveam de la început mai cu seamă îl văd pe bunicu plimbându-se molatec printre acele cuvinte pe care n-a mai apucat să mi-le spună atunci când încerca să-și ascundă frica transpira abundent și se retrăgea într-o lume a lui nu era fericit din când în când experimenta câte un zâmbet de clipă ca la fotograf în ziua nunții apoi absent îl arunca la întâmplare oricum nu mai contează...