Stelian STANCU

Tot sătulu-i nesătul, parcă vrea a mai avea Încă un pantalon cu tur, dar e teamă că se vrea A mai pierde din voință, când e clar că-i cu putință Ca cel ce tot mai are, să nu se sature cât are De

Ei au ajuns în Parlament, în urma ultimului decret Când s-a votat apoi la țară, că turma cea ce-i de ocară Să nu mai stea să polueze, țărâna patriei pe speze Și e mai bine să trăiască, în

Suntem dependenți de astre, de magistralele albastre Ne naștem pentru a muri, dar e și timp pentru a pătimi. Clișeul este arhicunoscut, dintr-un neant ai apărut Și îți trudești viața pe-ndelete,

Timpul trece nemilos Calea e prea încâlcită Tu privești încă în jos Spre scaieți și pălămidă. E tot ce-a mai rămas Din drumul cu popas Pe care ea cruda fericire L-a presărat adesea cu

Timpul e rece, vremea tot trece Gândul la tine a apărut Dorința merge, viața-mi e zdrențe În jurul meu totul e dispărut. Dar ea speranța, e mai tare ca hoața Acum la tine, e tot mai bine Vino

Meandrele conștiinței sunt metamorfozate de la început De faptele ce deslușesc, vorbe ce adesea se contopesc În cunoștințele pe care le tot purtăm de mici, când mari fiind Pe loc am învățat, că a

Adesea sunt întrebat: ești trist sau doar supărat E viața grea sau te-a supărat cineva. La toate acestea și mai multe, eu nu am ce le răspunde Sufletul mi-e împlinit, cât poate el a fi, căci e

Sunt o mână de țărână Am un cap și-un pix în mână Din țărână am apărut Capul e de conceput Iar cu pixul mă ajut Să transpun gând după gând Din al inimii tumult Din al minții început. Doar

Când nu ai nimic a spune Dar vrei să te bagi în seamă Când ai și un bun renume E mai bine să n-ai grabă. Căci ea vorba zisă-n vânt, fără pic de legământ Poate arde și ucide, dar poate și cândva

Chiar dacă uneori greșesc Chiar dacă ziua e prea scurtă Chiar dacă te mai cicălesc Chiar dacă noaptea se scufundă Gândurile răvășite-n zi Stările de întrebări când nu mai vii Vorbele uitate-n

Iubesc cu acea certitudine pe care o poate da sufletul și nu mintea.

Călătorind prin mii de stele, am retrăit zilele mele De când ea viața tot mi-a dat, un dram de minte și păcat Dar când mă văd pe bolta mare, privesc nemărginita jale A dorului că toată viața, o

Am crezut că-n lumea asta, mai există și mister Repede am deschis fereastra, să privesc spre nicăieri Undeva în depărtare, sta retras un gând stingher Era visul meu cel mare, ce m-așteapă ca și

Îmbogățirea sufletului/spirituală nu se impozitează, ea nu cere a depune declarație de avere.

Mă las dus de amăgire Chiar dacă știu că de mâine Va plânge iar salcia-n lac Va râde el lacul posac. Iubirea e miracol pus Să fie ceva și de Sus Destinul e să le facă pe plac E dragoste mare

Spectacol magic s-a lăsat, peste oraș, cătun sau sat Totul e alb, e magistral, cerul descarcă într-un mod hoinar Fulgii de nea ce au o poveste, a lor desigur și e ca-n măiestre Gânduri luate din

Reperele sunt călăuze, când cauți doar a-ți cere scuze Dar ce te faci când tu nu ești, cel om ce stă de tu voiești La dreapta ta cum se cuvine, ba chiar mai mult, îți dă suspine Te face să nu mai

Eu sunt ca nimeni altul, unic și special Chiar dacă totul în jur îmi pare așa banal: Străzile sunt cenușii, culorile de-apar, al lor rol nu-l știi Blocurile sunt triste, de par niște expirate

Stele mici, stele stelare Stele ce nu-s căzătoare Flori de stele, cer de stele Flori în formă de mărgele Stau pe cerul înstelat Flori stelare de neuitat. Doar el cerul înstelat E de-a pururi

Pe alocuri gândul meu debusolat Caută a te înțelege neîncetat Cu tine zâmbetul e tot mai amar De când lumina-i stinsă în sufletul hoinar. De vei vrea iubire, întoarce fața către mine Ca să îți

E puțin a spune, că lumea asta-i un loc anume Căci mai presus de toate, sentimentul este cel care desparte Lumea ce iubește viața, de cea care se pierde și hoața Ne poate duce pe necunoscutele

Există ceva, undeva, pe care tu de ai putea vedea Marea se va retrăgea, focul se va îngheța Zarea se va lumina, gândul se va revela. Dar orice-ar fi și orice-aș da, inima îmi bate așa: O bătaie

Azi ai rupt o nouă filă din calendar Viața ta s-a scurs în același stil banal Om social, muncind și pentru bani, în zadar Dar ai uitat să fii și mulțumit cu eul tău la final. Mâine vei porni cu

Când ni se deschid zările vieții pământene pentru prima dată Viața are alt sens decât în primele nouă luni ale existenței Când facem primii pași în neantul sălbatic Venim după un antrenament de-a