Poezie
Bucuria nevăzută
1 min lectură·
Mediu
Adesea sunt întrebat: ești trist sau doar supărat
E viața grea sau te-a supărat cineva.
La toate acestea și mai multe, eu nu am ce le răspunde
Sufletul mi-e împlinit, cât poate el a fi, căci e gândit
Că doar sfinții sunt perfecți, noi mai suntem și defecți
Mai o faptă, mai un gest, cât păcatul e modest
Dar ce faci când virtutea, a uitat de ea și puntea
Către marile păcate, e acum luată de ape
Și se strâng alăturea, fapte mici, mari doar când va
Tot pătrunde necredința și-o dispărea pocăința.
Bucuria nevăzută e mai bună decât câtă
Stare de bine apare, doar formal, prin zâmbet care
Vrea să ascundă cu greu, suferințe ce se vreu
Duse-n trup cu greutate, dar uitate-s în minte toate.
Epilog:
Drept urmare și-n final
Pare chiar mai mult banal
Dar e bine a avea, bucuria doar în ea
Inima cea încercată, de iubire și mai toată
Este dată către cei, ce sunt dragi vrei sau nu vrei.
001321
0