La cimitir sună telefonul,
Răspund virtual,
E o companie de telefoane nebună,
Vrea să-și ofere serviciile extinse în noua lume.
Întreb dacă pot să-mi dea un număr
Să-i sun pe cei suferinzi ,
Suferința merge înaintea mașinii,
Ea singură duce povara vremii,
Pe cărări care numai coboară.
Ei vin neîncrezători după ea,
Ea numai pe jos, rugându-se
Bolborosește cuvinte neștiute.
Gata, au
Moartea are trei variante lumești,
La trecerea pragului normalității,
Prin transformarea sufletului uman din aer în fum,
Vine ea la tine, te duci tu la ea și din eroare,
Un accident…
Iarba nouă crescută după iarba uscată,
Iarba veche apărută după iarba suavă,
Un ritual de viață verde cu arome,
Trăiri în cerc, repetitive.
Să dai deoparte firele de iarbă,
Ca pământul
Uit... uitarea trecutului în amintiri
Și chiar privesc spre interior, fără greață.
Mă revolt în sfera fără conținut,
Ura e ridicată la apogeu,
Sufletul e gol, fără comunicare.
Iubirea de aproape
Ne naștem fără nimic,
Cu suflet și speranță
Gânduri ascunse din lumea trecută,
Aduceri aminte spre un nou început.
Sunt pregătit, nu-mi este teamă
De furtuni, fulgere răsărite
Trec pe strada cu autobuzul 5
Printre șanțuri de canalizare
Arunc mingea la întâmplare și văd
Dacii în luptă cu romanii,
Până când, într-un colț, mama veghează
Să vin la masă, la
Dintr-un punct mare, într-o lume de puncte,
Cuprinse în cercul evolutiv,
A apărut un punct mic, adică eu.
Rostogolit în zone nedefinite, fără culoare,
Am învațat după alfabet intersecții de
Cred că pot să mor în liniște,
Departe de toate relele,
Cu un bilet de trecere între lumi,
Plătit prin existența efemeră,
Efort al egoismului impropriu.
Cred că pot să trec alene,
Fără să-mi
Dimineața din vis cu bile norocoase,
Rostogolite pe scară de o treaptă interlopă,
Aruncate la întâmplare de destin
Văd lumea în schimbare.
Prăbușire, vine sfârșitul
Toți sunt corupți, hoții mai
Nu mi-e frică de fantome,
De lucruri pe care le pot spune.
Nu mi-e frică să mor
Deși unii urcați cu pompa pe scară
Așteaptă să ies din cercul meu
Și să cad în Parlament,
Unde sunt cei vorbiți
M-am gândit, martor la cărat apa
Să arunc cercurile afară
În drumul lor pe scurt, pe scară
Încet, hopa,țopa.
Sunt pline de idei toxice,
Umplute în timp, cu lipsa de pământ
Verificate în vie de
Într-o lume aiurea în picaj
Cu lepre ucigașe la tot pasul,
Dorind să ia atestatul de nebuni
Și, culmea absolvind cu brio,
Þi-e teamă să ieși pe stradă
Că poate te lovește cascheta,
În loc
Poate ultimul, cu ieșire din cerc
Cu dorințe adânci de întoarcere,
La mirosul reavăn de pământ
Aruncat peste umăr de cei rămași,
Aducere aminte la lumea nebună.
Printre nori vezi cercurile
În cercuri fără margini sonore,
Coaja de pâine arsă la soare,
E premiul de foame amară
Trudit când ieși afară.
Dictatura virtuală înscrisă în cerc,
Impune iubirea de sărăcie
Printre cercuri
Printre cutii de carton,
Caut în cercuri nedefinite,
O gură amară de ozon,
Să văd o lume aparte, de departe.
Într-un final găsesc sfârșitul
O analiză de trecere ușoară
La pas, pe un drum
Arunc amintiri desprinse din viața trecută
Între cercuri cu Sărbători de iarnă,
Revenire dintr-o viață paralelă,
Printre cadouri așteptate înainte de vârsta gândirii mature.
E semn că trăim dual
Cu frumusețea scrisă pe garduri
Împarte pixuri în piețe pustii
La suflete absente, trecătoare
Către o lume întrebătoare.
De ce ?
S-a întors cineva?
Unde e limita de cunoaștere să
Când trec strada aud că se face un alt cimitir,
Oare pe cine interesează ?
Vorbești la telefon în cercul tău
Și-i tratezi cu pardon pe alții
Scuze, cu întârziere în gânduri
Ești conectat la
O pânză de păianjen mă înconjoară
Printre pietre dispuse asimetric
Într-o zonă fără de cunoaștere,
Lipsit de camere de vedere,
Cu prim-planuri în labirintul ființei.
Alerg în cercul definit
Trec peste zone stratificate
Cu miros pestilențial de canal
Cu gândul aiurea spre afine coapte
Răsturnate în ciudă, aleator
Cu un iz de aguridă ce pătează locul
O iluzie de sentimente trase
Ies din adâncuri cu fața la cer
Dintr-o lume nebună retrasă,
Împărțită în cercuri imposibil de perfecte,
Cu teamă de liniștea propriului loc,
Rămas nedefinit printre celelalte.
Împart
Mă duc la colțul străzii
Să cumpăr în vremuri de criză -
O mașină de tocat orgolii.
Las prăjitura cu frișcă aiurea
Și încerc să uit de ce-am plecat
Cu gândul dus într-o eroare.
Adun linii de
SM