Lumea după Morfeu

Cu frumusețea scrisă pe garduri Împarte pixuri în piețe pustii La suflete absente, trecătoare Către o lume întrebătoare. De ce ? S-a întors cineva? Unde e limita de cunoaștere să treci? Găsesti frumusețea ireală, pierdută, E în cercul ei de cuvinte, Cu gânduri și sensuri cosmice Când alege persoane miruite În cunoașterea de stare amorfă A unei vieți dupa Morfeu. Cu frumusețea dezlipită de gard, În cercul de vise e vid, Semn că începutul e posibil mereu Cu origini în plan și în lumi diferite.