Dedublare
Aș vrea să-ți spun de cardan, diferențial, cutie de viteze Și alte acareturi la „brrmbrr”, Dar emailul, deși trece prin aer, Se întoarce tot pe pământ. M-am plimbat pe locul preferat, Aproape de
Papucii Finitului
Nu pot să vin degrabă, că nu am papucii pregătiți a umbla pe cărările subterane. Și dacă plec, cine decide legătura dintre real și dubiu ori adresa de domiciliu cu număr negru?
Dialog între vremuri
Dă-mi ani de la tine, Să-ți dau puterea anilor mei, Într-o altă lume nebună, Fără presiunea cuvintelor Aranjate pe tarabă, Pe un prosop cu model național, Curate de ideile
Autoevaluare
Dacă aș ști că sunt prost, Nici să mor, cred că nu aș putea. Altfel, merg cu un copac la drum Am flotă verde care nu necesită revizie. Totul parcă se duce de râpă Într-o lume în care
Zbaterea dintre lumi
V-ați gândit, dacă eu zic că sunt nebun, Să credeți că sunt, dar să nu știți? La ce sistem de referință vă raportați Să vedeți tarele normalului, Când ura între oameni Atinge
...
... Din lumi diferite văd frumusețea În alte timpuri care nu se ating Spațial și uneori atemporal Cu taine de vorbe În vârful șoaptelor nespuse Fără a ști care este limita externă De a nu
Să nu fie prea târziu
Gânduri amestecate despre viitor, Dimineața când beau cafeaua amară Îmi apar împreună cu amintiri nefaste Uitate în trecut, îngropate la lada de gunoi a istoriei Cu miros de pământ
Rugăciune
Doamne dă-mi puterea să trec peste toate, Când știu că lumina de sus ne veghează Iar fiecare clipă se împarte între trecut și prezent Amintiri cu îngeri întrate în suflet. Cum altfel să te purtăm
Nu știu
Nu știu a alege locul când o fi să mor, Nu știu dacă pământul reavăn e mai bun, Nu știu dacă betonul te cuprinde cu frig, Nu știu dacă e nevoie de un semn al trecerii, Nu știu cum poți
Sunt oare prost?
Mă plimb pe trotuarul din vie Și ascult lumina care vibrează La grozăviile unei lumi în descompunere. Strugurii îmi sterpezesc gândirea calmă Când văd idioți la nivel planetar Transpuși
Florile de cireș
Dacă florile de cireș ar vorbi, Ar spune lucruri neștiute, firești Niciodată în lumea asta, cu un răspuns.
Și, totuși
Cu aere de cerneală boierească, Unduind alene țigarea de foi, Râsul spontan despre vrerile actuale Desenează un tablou livresc. Ascunzișul de simțiri îl integrează, Iubiri patimașe îl macină
No name
Mă sting încet , în cercul meu Sunt gol, fără fățărnicii adverse Eliberat de tot și toate, Nu aștept însă, trecerea să vină. Cândva, de va bate vântul în cercurile mele Poate voi fi eu, o
Gânduri
Sub piatra rece, care apasă, Gânduri uitate în lumea reală, Mă fac să tresar și să scot o coală de hârtie, Albă. Imaculată, fără răutate, de nimic pângărită, Care așteaptă cuvinte de
Variantele morții
Moartea are trei variante lumești, La trecerea pragului normalității, Prin transformarea sufletului uman din aer în fum, Vine ea la tine, te duci tu la ea și din eroare, Un accident…
Când nu voi mai fi
Iarba nouă crescută după iarba uscată, Iarba veche apărută după iarba suavă, Un ritual de viață verde cu arome, Trăiri în cerc, repetitive. Să dai deoparte firele de iarbă, Ca pământul
Mic manifest
Uit... uitarea trecutului în amintiri Și chiar privesc spre interior, fără greață. Mă revolt în sfera fără conținut, Ura e ridicată la apogeu, Sufletul e gol, fără comunicare. Iubirea de aproape
Remember copilărie
Trec pe strada cu autobuzul 5 Printre șanțuri de canalizare Arunc mingea la întâmplare și văd Dacii în luptă cu romanii, Până când, într-un colț, mama veghează Să vin la masă, la
Suntem departe
Dimineața din vis cu bile norocoase, Rostogolite pe scară de o treaptă interlopă, Aruncate la întâmplare de destin Văd lumea în schimbare. Prăbușire, vine sfârșitul Toți sunt corupți, hoții mai
Dixit
Nu mi-e frică de fantome, De lucruri pe care le pot spune. Nu mi-e frică să mor Deși unii urcați cu pompa pe scară Așteaptă să ies din cercul meu Și să cad în Parlament, Unde sunt cei vorbiți
Manifest
Într-o lume aiurea în picaj Cu lepre ucigașe la tot pasul, Dorind să ia atestatul de nebuni Și, culmea absolvind cu brio, Þi-e teamă să ieși pe stradă Că poate te lovește cascheta, În loc
Zborul 113
Poate ultimul, cu ieșire din cerc Cu dorințe adânci de întoarcere, La mirosul reavăn de pământ Aruncat peste umăr de cei rămași, Aducere aminte la lumea nebună. Printre nori vezi cercurile
Lumea după Morfeu
Cu frumusețea scrisă pe garduri Împarte pixuri în piețe pustii La suflete absente, trecătoare Către o lume întrebătoare. De ce ? S-a întors cineva? Unde e limita de cunoaștere să
Nedumerire
Când trec strada aud că se face un alt cimitir, Oare pe cine interesează ? Vorbești la telefon în cercul tău Și-i tratezi cu pardon pe alții Scuze, cu întârziere în gânduri Ești conectat la
istEx
O pânză de păianjen mă înconjoară Printre pietre dispuse asimetric Într-o zonă fără de cunoaștere, Lipsit de camere de vedere, Cu prim-planuri în labirintul ființei. Alerg în cercul definit
Plimbare marginală
Trec peste zone stratificate Cu miros pestilențial de canal Cu gândul aiurea spre afine coapte Răsturnate în ciudă, aleator Cu un iz de aguridă ce pătează locul O iluzie de sentimente trase
Concluzie
Lumea devine mai bogată fără mine Scutită de cheltuieli inutile Pentru plata aerului respirat în cerc Cu economie de energie risipită în van.
Da sau nu
Cobor pe trepte și răsfoiesc ziarul Pe pagina a doua, în zona norocului Și dau de Blacky și Pițigăiatul Cântând osanale la preaiubita paiață. Plină de ifose umplută cu pluș, Ivită mereu în
Fir iluzoriu
Te întrebi dacă să iubești un fir de iarbă Necopt la minte, dar cu seva proaspată Pentru că iluzoriu te duce în altă lume De reverie, paradox al împlinirii fericite. Îți răspunzi retoric, că
Tren spre eternitate
Alerg către ultimul vagon La pas cu lumea tristă Fără teama de a aluneca Pe scară, privind viața înapoi. Sunt pe catafalc iluzoriu, Cu mintea rece, învolburată Fără inima care-mi
Viziune
Nu pot să fac nimic, cu gândul la tine, Turn de fildeș în care se stabilește războiul, Împărțit în etaje de sfere de timp, Prin epoci cu aere vechi, Pe alocuri medievale, deși prezente Cu săgeți
Paiața veselă
Intrat în lumea picturii prea târziu, Simt ca o culoare folosită, Oboseala unor încercări neeșuate, Într-un pastel ce nu-mi aparține. Caut pe raft gânduri nebune, Vopsit în diverse
Chemarea
Vorbesc cu lumea de dincolo, Vineri noaptea la o lumânare, Mă cheamă mama să mă duc la ea, În umbra nedefinită a spațiului finit. Mă cheamă tata să mă duc la el, Să găsesc posibila
La plimbare
Prin iarba cu țepi înalți Trec dintr-un cerc în altul Cu pași gânditori de apartenență La o lume definită neclar. Încerc alegorii pe teme false Pentru un răspuns real De existența viitoare
Moartea care vine
Moartea vine pe scară, Chiar dacă vrei sau nu. În general, în vremurile bune Te caută în ordinea stabilită, Dar există goluri de timp, În care poți să cazi prea devreme Să plătesti tribut
Căutare
Prin cotloane ascunse Caut icoana vremurilor primitive Spre a răspunde dacă pot, La întrebări nepuse… Cu iubiri interzise de Inchiziție Arse pe rug prea devreme. Un tablou cu Ioana
Motanii filozofi
În lumea pisoilor miau Doi motani ridicați la rang de filozof Analizează structura lumii : De ce unii au porumbei Iar alții nici oase de pește. Împerecherea genetică, își zic, În regnul
Nu pot...
Nu pot să vorbesc cu stelele, Printre pietre plimbătoare, Așezate într-un cerc pe nisip, Măsură finită a spațiului mic. Nu pot fi cu gândul la aștri, Vândut pe o mână de piaștri Tangent la o
Plouă cu lacrimi
Plouă pe suflete Și inima plânge, În vremuri cumplite, Când totul se stinge. Puritatea copiilor pe ape, E răspunsul nepăsării Celor duși pe la agape, Străini cu duhul firii. Lacrimi uriașe
Sfârșit cu flori
Sfârșit de speranțe, Cu iubiri de mărgăritar Răsfirate în vieți paralele, Adunate cu gândul la stăvilar. Sfârșit de idei colorate De cercuri albe Înlănțuite cu flori de mărgăritar Duse la
Dincolo de noi
Răspund la telefonul vieții, Un apel din lumea de dincolo Și întreb: Cum este viața? Bine, Nu moare nimeni, Toți au murit demult. Cum sunt oamenii? Sunt suflete, unele pierdute Ce își caută
Iluzie
Printre lumânări cu lumina albă, Zăresc lalele galbene, aplecate Într-o parte a vieții sau în alta, Un taler de echilibru al frumuseții. Simt aroma de fum învechit, Simbol al trecerii
Păreri
Când simți că ți se pregătește ceva, E timpul să fii la primire Să incepi analize intrinseci, Să dai deoparte pănze de păianjen Și să vezi dacă ce-i real și frumos Poate schimba păreri contrare
Alerg
Alerg pe cercuri, În echilibru fragil, Conduc în cercuri de stări, Pe direcții aiurea în plan subtil Paradox al sferei, Confirm ideea tezei: “Te învârți în cerc degeaba, Dacă strici în grabă,
Remarcă
Pictate pe ape, Icoane fantastice udate, De lacrimi aurii acumulate, Surâd vremii aproape. E timpul evlaviei, Ora trezirii la viața, A celor pătimași adorației Ieșiți la lumină din
Privesc
Privesc printre cercuri alandala Spre cercul negăsit, Marcat fidel,de esențe efemere De trecerea între sisteme. Sublim spectacol de așteptare Al revărsării cercului mare, În speranțe trăite
Bucuria vieții
Trăiește clipa Departe de sloiuri de gheață, Întinse în cimitire acaparatoare, Cu limite separatoare de bine și rău, De viață , libertate și hău. Bucură-te de zile irepetabile, Iubește
Dorință
Te las să citești inele Dacă vreau eu, Să vezi lumea în cercuri, Cu esențe și parfumuri de timp, Rătăcită în zona absentă, Să simți adierea unei brize, Într-o lume închisă, deschisă spre
