Motanii filozofi

În lumea pisoilor miau Doi motani ridicați la rang de filozof Analizează structura lumii : De ce unii au porumbei Iar alții nici oase de pește. Împerecherea genetică, își zic, În regnul animal e fatală, Te naști ori ba în față Cu acces la trufandale. Un iz de fatalitate ascuns Îi îndeamnă să fie precauți Poate să treacă dumnealui… Stăpânul cartierului gălăgios Un fel de staroste mioritic, Dar oare frumusețea,cum e ? Aliniată la un sistem de păreri Dacă primăvara plăcere nu e… Atunci, nu ies urmași filozofi, O permanență necesară, Într-o selecție naturală. Trebuie să existe unii ca ei, Pentru un schimb de idei, Pun o concluzie și pleacă… În lumea lor.