Pentru ei, pentru noi
Un reșou albastru, prăfuit, La loc de cinste în mica cameră, Martor la ospățuri și jocuri Ale norocului fiecăruia, Adunați mereu în jur, chiar și cu musafiri. „Ceva de poftă aveți?” — Refrenul unui
Cercuri abstracte de stele
O stea desprinsă dintr-una mai mare Are grijă de o altă stea, Pe măsură ce lumina se stinge Și steaua mică devine mare, Iar steaua mare dispare. Se încurcă în cerc, fiecare pe traiectoria
Rochia din tramvai
O rochie așezată pe un scaun, într-un tramvai aglomerat, cu aer boem, duce, în culori pastelate, gândurile ei. Plecată dintr-o lume, fără să știe ce direcție urmează, a rațiunii sau a sufletului
Lista de așteptare
Scriu, știut fiind că nu pot să spun ceva interzis. Oricât aș încerca să îmbrac, în forme transparente, opțiuni personale trecătoare, într-o altă lume, într-un alt timp, cu promisiuni rămase în
Linia ochilor
Ești atât de frumoasă, încât nu am putut să urc pe scară, să arunc o privire, cu speranța înzecită că poate linia ochilor se frânge și poate coborî spre un umil muritor ce cară o tolbă de cuvinte, pe
Halta sufletului
La apus, când cerul te apasă, te plimbi printre raze aleatoare, să respiri curat cuvinte fără sens, într-o logică fără semne direcționale. Încerci să afli dacă ai dreptate sau nu și faci un test
Gestionarul inimii
Merg alene, ușor la vale, cu gânduri înșiruite în cerc. Oare de ce așa? Într-o lume în care sunt un atipic, cititor de sentimente fără răspuns, cu sunete și imagini transpuse în lipsă, într-un
Ultima stație
Nu am putut să iau trenul spre o direcție nedefinită. Probabil că nu mai sunt destul de abil să urc pe scară din mers. Am limitele grupei de vârstă,prea mari pentru a urma un plan care nu-mi
Dirijorul
Să scriu simplu o poezie. Fără versuri, fără rimă,doar gânduri rămase în urmă, Privind spre uitarea viitoare, Când poate serios să fiu, Voi scrie fără patimă,ca să-ți spun: mulțumesc. Dirijez o
Iluzie
Am turnat cuvinte amestecate într-o sticlă colorată, cu robinet extrasenzorial, la umbră — să nu dea voie cuvintelor nespuse să încurce calea dintre porți. La adăpost de a
Reverie între zăpadă și iarbă
Oare cum ar fi fost să fie, Dacă iarba ar fi fost normalul În locul jocului pe zăpadă? Cine știe… poate nimic, Doar povești trecute, uitate Într-un sertar de sentimente. Plecat
Dorul de cuvinte
Aș fi vrut să scriu altceva Ieșit din cercul meu În lumea aglomerată și agitată Dar timpul rămas în urmă Îmi spune să iau aminte Că drumul de întoarcere în cerc Poate fi complicat prin
Nu credeam
Atât de aproape și totuși departe O rază de lumini aparte A unei lumi deșarte În culori de gânduri amestecate Nu poate răspunde Cu vorbe rostogolite pe trepte Într-un cerc deschis de unde A unei
Păpușa albaneză
Pierdută printre lucrurile din raft Încearcă în lumea amorfă Dacă e posibil să stea într-o carafă Și să facă o modificare de soft. Să sune afară când vrea Sa vadă dacă soarele răsare la
Nimic
Nimic Alerg prea repede pe scara vieții Împiedicat câteodată de o treaptă lipsă, O treaptă de timp ascunsă Posibil, pusă special din vina sorții. Mă opresc în loc, în viitor Citind pe ziduri
Poate
De vreți cenușa să v-o dau, Nu știu oare cum să fac Răspândită la malul unui lac, Dată la peștii din larg, Sau bătută de vânt în praful lumii? Rămâne loc indeciziei, Ce vreți voi, ce vroiam
Revenire la "1984"
Nu sunteti veșnici, Erată: Dacii au luptat contra dușmanilor, nu a dacilor Nu aveau ordonanțe,doar iubire de nație Azi, pe radar te văd, auzit cum vorbești Îti dau doi lei și îti iau
Rezultat așteptat
Viața mea printre cercuri, E o viață în cerc bidirecțională, Încerc să număr punctele de inflexiune Cu schimbări ale suferinței viitoare Și nu ies la numărătoare, Decât cele trecute și cele
Vin
Cobor de pe trotuar și trec strada asimetric, Într-un loc marcat atemporal, Capăt al trăirilor în cerc, Repetitive,ireal de actuale. Trec lumea reală în două Prin poarta frământărilor
La cimitir
La cimitir sună telefonul, Răspund virtual, E o companie de telefoane nebună, Vrea să-și ofere serviciile extinse în noua lume. Întreb dacă pot să-mi dea un număr Să-i sun pe cei suferinzi ,
Posibila iluminare
Suferința merge înaintea mașinii, Ea singură duce povara vremii, Pe cărări care numai coboară. Ei vin neîncrezători după ea, Ea numai pe jos, rugându-se Bolborosește cuvinte neștiute. Gata, au
Sunt pregătit
Ne naștem fără nimic, Cu suflet și speranță Gânduri ascunse din lumea trecută, Aduceri aminte spre un nou început. Sunt pregătit, nu-mi este teamă De furtuni, fulgere răsărite
Recunoștință
Dintr-un punct mare, într-o lume de puncte, Cuprinse în cercul evolutiv, A apărut un punct mic, adică eu. Rostogolit în zone nedefinite, fără culoare, Am învațat după alfabet intersecții de
Cred
Cred că pot să mor în liniște, Departe de toate relele, Cu un bilet de trecere între lumi, Plătit prin existența efemeră, Efort al egoismului impropriu. Cred că pot să trec alene, Fără să-mi
