Poezie
Recunoștință
Aducere aminte de tatăl meu
1 min lectură·
Mediu
Dintr-un punct mare, într-o lume de puncte,
Cuprinse în cercul evolutiv,
A apărut un punct mic, adică eu.
Rostogolit în zone nedefinite, fără culoare,
Am învațat după alfabet intersecții de cercuri
Singur, în lumea cercului meu avid.
Cunoașterea cercurilor e poemul de circulație
Pe trecerea de pietoni a existenței,
Punct de inflexiune pentru recunoștință,
Aducere aminte pentru punctele urcate la cer.
Ieșite din cercurile cu mișcare continuă,
Veghează să crezi în astre,
Moment de reculegere în cercul prezent.
013.718
0
Ai reușit sa exprimi cu aceste versuri o realitate extrem de profunda... faptul ca suntem puncte... nimicuri în univers, cu toate ca adesea ne credem foarte importanți. Îmi place asemănarea pe care ai făcut-o omenirii - "lume de puncte".
acest text e asemeni unui parfum... Esență tare într-o sticluță mica. Versuri puține care spun multe... mi-a plăcut.
L.Florentina.R