Rad Lavinia Florentina

Ești poate prins in mii de gânduri Gândind la toate câte-au fost. Caci nu le înțelegi menirea, De ce cu lacrimi e trairea. Însă nimic nu-i fără rost! . Cum oare-ai fi știut ce-i

Trece timpul și trec și eu stau și ma gândesc retras Ieri a trecut și astăzi trece Iar mâine-I ultimul meu ceas Si trece timpul și trec eu încerc sa îl opresc în loc Dar la momente ce-au

Sunt vise ce joaca pe dansul uitarii Speranta palind ca un abur E ultimul dans, e dansul plecarii Furand al vietii tezaur . Sunt lacrimi ce canta adanca durere Un bocet al pierderii

Uneori am momente in care nu stiu ce sa zic ... Nu stiu ce sa spun… Sunt momentele in care ma gandesc la tine si la noi.Sunt confuza si tanjesc dupa lumina… Ma pierd prin ceata ganduri si

In Armonia calda a disperarii, Iti cant azi tacerea nestemata. Pe aripi am praful uitarii Zborului de altadata... Cristalele gandurilor canta, Si-mi umplu obrajii si privirea, Nascand

Atata suferinta m-a zdrobit, A facut bucati din mine... De n-ai fi fost Tu, As fi bucati si azi- stii bine… Atata nepasare-n jurul meu Atata gheata…atata ura... O lume fara Dumnezeu, O lume

Cu prea mult praf e-mpodobita Craiasa scumpa din adanc... Si ploua-n sus durerea ei Cu lacrimi negre si-alb vesmant Suspinu-i mut azi cine-l mai aude ? Durerea ei azi cine-o intelege...? Cum