Stefan Mircea

Am turnat cuvinte amestecate într-o sticlă colorată, cu robinet extrasenzorial, la umbră — să nu dea voie cuvintelor nespuse să încurce calea dintre porți. La adăpost de a

Dă-mi ani de la tine, Să-ți dau puterea anilor mei, Într-o altă lume nebună, Fără presiunea cuvintelor Aranjate pe tarabă, Pe un prosop cu model național, Curate de ideile

... Din lumi diferite văd frumusețea În alte timpuri care nu se ating Spațial și uneori atemporal Cu taine de vorbe În vârful șoaptelor nespuse Fără a ști care este limita externă De a nu

Nu știu a alege locul când o fi să mor, Nu știu dacă pământul reavăn e mai bun, Nu știu dacă betonul te cuprinde cu frig, Nu știu dacă e nevoie de un semn al trecerii, Nu știu cum poți

Gânduri amestecate despre viitor, Dimineața când beau cafeaua amară Îmi apar împreună cu amintiri nefaste Uitate în trecut, îngropate la lada de gunoi a istoriei Cu miros de pământ

Nimic Alerg prea repede pe scara vieții Împiedicat câteodată de o treaptă lipsă, O treaptă de timp ascunsă Posibil, pusă special din vina sorții. Mă opresc în loc, în viitor Citind pe ziduri

Cred că pot să mor în liniște, Departe de toate relele, Cu un bilet de trecere între lumi, Plătit prin existența efemeră, Efort al egoismului impropriu. Cred că pot să trec alene, Fără să-mi

În cercuri fără margini sonore, Coaja de pâine arsă la soare, E premiul de foame amară Trudit când ieși afară. Dictatura virtuală înscrisă în cerc, Impune iubirea de sărăcie Printre cercuri

Arunc amintiri desprinse din viața trecută Între cercuri cu Sărbători de iarnă, Revenire dintr-o viață paralelă, Printre cadouri așteptate înainte de vârsta gândirii mature. E semn că trăim dual

Când trec strada aud că se face un alt cimitir, Oare pe cine interesează ? Vorbești la telefon în cercul tău Și-i tratezi cu pardon pe alții Scuze, cu întârziere în gânduri Ești conectat la

Trec peste zone stratificate Cu miros pestilențial de canal Cu gândul aiurea spre afine coapte Răsturnate în ciudă, aleator Cu un iz de aguridă ce pătează locul O iluzie de sentimente trase

visam că zbor departe, de jos în sus cu aripi de frunze poleite cu titan transformat în pasăre de foc, călătoare în intersecții de cercuri vorbitoare cu gândul la traiectorii așteptate în van cu

Când gândurile fug departe te vreau aproape cu parfum de nisip să schimbi starea mohorâtă cu un licăr de mai bine... să te sărut cum vreau eu cu aromă de afine să trec puntea timpului poate

Vorbesc cu lumea de dincolo, Vineri noaptea la o lumânare, Mă cheamă mama să mă duc la ea, În umbra nedefinită a spațiului finit. Mă cheamă tata să mă duc la el, Să găsesc posibila

Intrat în lumea picturii prea târziu, Simt ca o culoare folosită, Oboseala unor încercări neeșuate, Într-un pastel ce nu-mi aparține. Caut pe raft gânduri nebune, Vopsit în diverse

Moartea vine pe scară, Chiar dacă vrei sau nu. În general, în vremurile bune Te caută în ordinea stabilită, Dar există goluri de timp, În care poți să cazi prea devreme Să plătesti tribut

Iubesc frumusețea Lunii Goală în splendoarea ei, Cu sentimente reci, Împrăștiate în zone galactice. Iubesc caracterul Lunii, Cu schimbări periodice, La origini aceleași, Cu stări de neliniște

Undeva,cândva Într-o lume de suflete Strecurată prin sita purității Apare banalul etern De indivizi asemenea Cu caractere la fel,nediferențiate Întrebători, de curiozitate Care le este

Undeva te regăsești, În poiana colorată în brazde, Cu scrieri de sevă verde, Izvorâte din sufletul de arbuști. Energia divină te încearcă, Să treci pasul prin comparație Uitat deasupra

Printre lumânări cu lumina albă, Zăresc lalele galbene, aplecate Într-o parte a vieții sau în alta, Un taler de echilibru al frumuseții. Simt aroma de fum învechit, Simbol al trecerii

Te las să citești inele Dacă vreau eu, Să vezi lumea în cercuri, Cu esențe și parfumuri de timp, Rătăcită în zona absentă, Să simți adierea unei brize, Într-o lume închisă, deschisă spre

Vroiam să te privesc atunci, demult Să văd cât de mult îmi placi, Tresărind în șoaptă la fiecare cuvant Spus din ce în ce mai tare. Te purtai precum un gând ascuns, Păstrat de tine tainic și

Să renunți la timp, E încercarea sufletului Care renunță,vesel La el, fără să știe. Uitarea poate fi împlinire, Pentru zile mai bune, Cu bucurii și sentimente Răsfirate în palma

De ce atâta frumusețe, Să încânte spectrul vizual? Apreciată cu larghețe, Într-un paralelism dual. E răspunsul naturii De apreciere a firii Să încerce absolutul Spre cea perfectă,cu