ștefan ciobanu

suna acel de_demonul

imi place acel te iubesc si demonul prinde puteri, mai ales ca vine dupa introducerea atent lucrata.

daca s-a simtit frigiderul, sau ma rog, actiunea frigiderului, este bine. inseamna ca si-a atins scopul textul. cel putin pentru persoana ta, ca in ce priveste pe ceilalti nu spun nimic.

multumesc de citire

: nu, nu am zis sa omiti vecinii. am zis sa pui strofa cu vecinii ca si penultima strofa.:)
imi cer scuze ca nu am fost mai explicit.

vasile, flavia va multumesc pentru trecere. am adaugat si ceva legatura intre poza si melodie.
cat despre aparat, o sa vina si el (acela mai bun)

: da, l-am trecut la poezie din neatenție, sau din obișnuință. cred ca poate fi pus și la poezie dar totuși l-am redirecționat spre jurnal. multumesc de citire:)

inceputul e fortat. datul cu ruj si tinutul tigarii intre buze nu merg una dupa alta. rochia alba ca a unei calugarite este o imagine chinuita.

poem se dreje si isi arata frumusetea si tinta din strofa doi. totul se clarifica si cititorul ia parte la poem. atmosfera se incheaga.

nu am vrut sa para ca am zis ca ar trebui sterse anumite imagini. am zis ca se cere o continuare mai solida, asa ramane la faza de deschidere. :) poate ca o sa gasesti si un corp pentru poemul acesta.

: poezia se citeste usor, si plansul mortii nu e strident.

personal as incheia poezia cu
\'\'aici se plânge mult
a murit și ultima capră\'\' :)

de ce am impresia ca de la mijloc, poezia aceasta nu are tinta. toate strofele (ultimile) par a fi variatiuni pe aceeasi tema, ca si cand ai fi scris mai multe urmand sa te hotarasti pe care o lasi. descriere, descriere si cam atat. totul plan, nimic ca sa faca din poezia ta ceva tridimensional.
pana la strofa a 3, merge foarte bine. o deschidere buna.
apoi vine somnul intergalactic, a face dragoste cu dumnezeu (un artificiu ieftin si gratuit, daca ai stii cati mistici (si femei si barbati) au facut dragoste cu dumnezeu prin evul mediu folosind fix aceste cuvinte... )care trag in jos.
ai un vers taiat aiurea
\'\'dintr-un capăt în celălalt
al vieții\'\' (plus ca penultima strofa in intregime este confuza)
si finalul...
\'\'cînd facem dragoste oamenii se ascund în pămînt \'\'
nu ma lamureste. ori spui cand fac dragoste oamenii ....
ori, schimbi ca atunci cand doua persoane fac dragoste ultimul lucru de care le pasa sunt cei din jur :)) adica nu stiu tu, dar eu asa fac:) pentru ca asta se intelege din ce spui tu ca in urma actului amoros dintre tine si iubita ai revigora lumea. tot la mistica ma duce cu gandul, dar tot gratuita este pentru mine.

: multumesc emilian pentru semn si insemn.

alexandru, pozele au o viata aparte. imi place mie sa le mai imbin. multumesc si tie de trecere.

e bine sa fie in acord, e rau sa spuna acelasi lucru. multumesc de trecere :)

: ideea a pornit de la punctul de fotografie, locul de unde priveam la acea fereastra. ca o senzatie de fuga dintr-un anumit loc.
multumesc de trecere.

: firescul este doar linie de start.
multumesc de citire si semn

: chiar daca l-am folosit si eu, pe Dumnezeu, aici mi se pare chiar ca explica mult. deci ultimul vers merge eliminat.

dar poezia este bine inhamata, imi place ca se poate vedea tot \'\'filmul\'\' poemului. nimic nu este mimat, nimic nu este pulsat. iar cerul palmei, inlocuind cerul real, este o puternica imagine poetica. se simte o tensiune a cuplului prin gestul respectiv, care nu trebuie sa explice dar sugereaza enorm durerea.
mi-a placut foarte mult

: as taia multe versuri pentru ca sunt prea lungi si spun prea putin.
de exemplu: \'\'e o stradă pustie aceasta pe care merg\'\' as spune
merg pe o strada pustie.

\'\'s-au ascuns florăresele ca ciupercile\'\' ciupercile apar nu se ascund.

primele doua strofe merg si separat, parca ar fi un mail trimis de la un critic (as zice critica).

oricum se simte cumva o respiratie de primavara prin scriere. desi parca mai trebuie ceva, personalul tau, pt ca despre fentarea controlorilor, inghesuirea stundetei in masina, injurarea controlorilor, nepusul banilor pe card s-a mai zis.

imi place prima parte mai mult, primele doua strofe.

raul, am vrut altceva de la final. vad ca nu mi-a iesit

paul, multumesc de lumina aprinsa si de semn.

dana, am vrut sa sugerez ca o sa creez un dumnezeu din oamenii vazuti ieri. de aiai am scris cu d mic, nu ca il populez deja pe Dumnezeul cel celebru. de aceea nu e teribilist finalul. dar o sa il schimb pentru a se vedea mai bine. multumesc.

dragos, prezentul e tot ce avem. :)

alexandru, ducem cu noi si geneza si apocalipsa :)

ottilia, nu o sa sterg versurile. o sa le mai cizelez. multumesc de spuse

: as scoate
\'\'în poiana timpului grӑbit.\'\' e prea fortos. si citind poezia fara acest vers, mi-a placut mai mult.
lumina

: e chiar vizual acest haiku. ca o poza bine facuta. prin ultimul vers ai redat un sentiment de liniste. ziarul acela rasfoit se vede, se aude. de parca toate lucrurile s-au oprit din forfota, suspendate de sunetul clopotului. cititorul ramane cu un sentiment nostalgic, de deja vu pe care nu si-l poate explica.
sarbatori luminate

: nostalgia de aici este, putin molipsitoare. sau au pus astia ceva in aer de suntem cam toti pe aceeasi frecventa. oricum un poem cu o fundatie solida, si aici ma refer la folosirea simbolurilor atat exasperante in existenta unui poet.

: multumesc pentru oprire si semn lasat. o sa mai arunc o privire peste prima strofa.
seara buna