e primăvară ce toamna mea

Îmi place foarte mult titlul, cred că e chiar foarte foarte bun. Se potrivește și în contextul poemului, în contextul jocului de-a viața, dacă îmi permiteți. (nu știu cât e de fericită interpretarea asta).
Mai cred că finalul, cu acel \"populez\", face notă discordantă față de restul textului, dar poate e impresia primelor lecturi...
Oricum, e un text frumos, îmi dezvăluie o realitate de hârtie (sau de carton) puțin mototolită, dar care există.

Raul C.

ultimul vers dă peste cap poezeaua, părerea mea
totul mergea bine, coerent, frumos, curat, simplu
când
zdrang!
ultimul vers
bombastic superfantastic
păcat, textul se sparge acolo ca un balon de săpun

Cam simplu poemul. Dar simplitatea mesajului merge la inimă.
Poemul acesta este ca un diagnostic al prezentului. Fie cât de tâmpit, prezentul merită gustat, trăit, sorbit, lăsat, pentru a înainta cu inima-floare de nuntaș chiar spre-o Înviere a bucuriei.

as fi intrat aici chiar de nu vedeam galbena steluta :), la un asa titlu!! E interesant aici tocmai acea simplitatea de care vorbea dragos... modul prin care se ajunge prin cateva versuri la a sugera un mesaj care se invarte si se invarte de jur imprejurul primului vers \"și ce dacă vine sf. lumii\"???? Chiar asa, ce daca? Pantru ca fiecare strange in el acei porumbei de hartie pentru un sf. sau un inceput de a-l atinge, sa spun, pe d-zeu...
numai bine,
alex

Eu spun că ultimele două versuri sunt semnificative! Și mi se par reușite.

Titlul poate părea haios, dar are profunzime.

Prima strofă nu face decât să pregătească finalul, de care am vorbit, deja.

Mie mi-a plăcut foarte mult.

Ottilia Ardeleanu

raul, am vrut altceva de la final. vad ca nu mi-a iesit

paul, multumesc de lumina aprinsa si de semn.

dana, am vrut sa sugerez ca o sa creez un dumnezeu din oamenii vazuti ieri. de aiai am scris cu d mic, nu ca il populez deja pe Dumnezeul cel celebru. de aceea nu e teribilist finalul. dar o sa il schimb pentru a se vedea mai bine. multumesc.

dragos, prezentul e tot ce avem. :)

alexandru, ducem cu noi si geneza si apocalipsa :)

ottilia, nu o sa sterg versurile. o sa le mai cizelez. multumesc de spuse

Cred că versiunea anterioară era mai sugestivă, după mine.
Cer scuze că revin. dar prima variantă m-a fascinat nespus. acum mi se pare mai comun. e alegerea ta, Ștefan.

Eu aș vedea ultimul vers așa:
\"din ei am de gând să modelez un dumnezeu \".
poate se îndepărtează de imaginea dumneavoastră, dar mie mi se pare una dintre cele mai fericite variante. Adică... parcă văd toți oamenii întâlniți ieri, oameni de plastilină, zbătându-se și îndoindu-se, pentru ca în final să creeze un dumnezeu ca o bilă uriașă din plastilină.

Cu stimă,

am citit sfîntul lumii, ar putea fi sfîrșitul :) După modul de a prescurta e cu siguranță sfîntul. Și atunci e al lunii, nu lumii. Dar, cum zicea Paul, are tot ceea ce îl clasifică poem. Și nu e puțin. Chiar mi-a făcut plăcere citirea. Ehe, nu vei crea un dumnezeu, îl vei accepta. Oamenii aceea au dumnezeul lor. Fain jocul cuvintelor aici.
LIM.