ștefan ciobanu

puține lucruri îmi mai aduc aminte de cele făcute ieri nu mai știu ce am făcut imediat după ce m-am trezit dar știu perfect că am băut la un moment dat niște cafea și m-a durut în stânga toată

hai veniți mai aproape care știți să priviți în ochi un obraz care vreți să plecați ducă-vă cine o vrea de mână nu mai e timp aseară i-au zburat și buzele ca doi fluturi spre lumină ei știu cea

în mijlocul unei herghelii de secunde sărutam o fata cu semene de pământ cu ochii proaspăt scoși dintr-o fântână trupurile noastre ca niște tifoane vor rămâne acolo cu parcul pe

Iată-ne ascunși într-un lan de vârfuri cu urechi. Cine știe de când suntem pe drum. Ne-o fi prins și o ploaie peste ochi, ehei! Ghidului îi vedem doar măciulia toiagului și îi auzim, fiecare în

Jucam biliard cu bile necoapte și-mi rămasese deja un gust acru în gură, ca după un potop reușit în care stelele ne amestecau karmele cu polonicul. Jocul oferea partide câștigate

salvarea făcea ham-ham pe sub soarele acoperit cu un cearșaf zâmbetul meu devenise o mască îndesată în buzunar lângă chei porțile s-au deschis ca niște aripi de înger a venit o asistentă

ne despart doar picăturile de sânge nenorocitele de picături ce curg la chiuvetă noaptea trecem zilnic pe sub pula de pe cer ca pe sub un arc de triumf ne ținem de mână iese fum de pucioasă

anii trec te uiți după ei cum te uitai în copilărie după avioane de hârtie și îți aduci aminte cum viața pe atunci era doar un joc în spatele blocului care ținea până la opt seara hai opt jumate dacă

își aduse aminte de țevile care treceau prin munți care zăceau pe fundurile mărilor aruncând printre pești bule de aer la suprafață își aduse aminte că a iubit își aduse aminte că stătea într-o

umplem o pagină două treizecișiopt ...îndrăgostiții știu tot vs. îndrăgostiții nu știu nimic.. în toată această înșiruire cineva se apropie înceeeeeeeeeeeeeeeeeet de noi cu o lupă și

se trezește dimineața și mă sărută pe un loc gol de pe trup face dragoste cu zvâcnirile mele apoi se duce la duș pregătește micul dejun și continuă tot ritualul dimineții chiar dacă peste noapte un

iubesc încet mă gândesc la viteză și la vena de siguranță în semafor fiecare culoare sărută altfel cu gleznele încolăcind pedala de puls mergem pe roșu până se schimbă în ce capitol al

foto: ștefan ciobanu

mi-am luat bilete mute la cinematograful mut or să îngălbenească în buzunarele mele de ceară pumnii plini de pastile se vor odihni pe mânerele scaunului la semnul antrenorului din coastă voi

tu nu te trezisei când m-am dat jos din pat m-am dus în bucătărie am făcut cafeaua am coborât să iau pâine și m-am îndrăgostit a fost dragoste la prima vedere ne-am căsătorit am făcut copii am

în mine circulă reumatic dar seminal îngeri cu ochi de hârtie care îmbibă până la straturile confortabile cerneala scursă din sentimentele mele știi zilele cele mai piezișe sunt cele nelalocul

mă gândeam la un bulevard făcut de un vierme într-un măr la o coamă pur sânge la o iubire verde ca înghețata de fistic la niște monede din hârtie căzute prin iarbă. la televizor era un film

fără unghii pătate fără alei pe care ai vrea să le umbli pe dedesubt fără buzunare prăpastie în care mâinile să înghețe spânzurate de umeri îți iei inima în dinți și întorci soarele pe

totul se dusese naibii dresorul de lei rupea biletele la intrare contorsionista vindea covrigi acrobatul vindea baloane clovnul era un manechin cu care se fotografiau directorul circului aștepta