se înfige noaptea în noi

\"pe străzi un om aprinde felinare/ mai este pînă la capătul lumii și oftează\", mi-au plăcut versurile acestea ce parcă susțin ele toată construcția puțin încărcată a poeziei tale de astăzi

urmăresc cu plăcere șirul postărilor tale și găsesc de fiecare dată ascuțime
muchiile inimii tale
taie fin poezia în felii
singurătății și dorului îi dai haină croită larg
și nu lipsește originalitatea, figuri de stil proprii
ceea ce mă face să mă gândesc la iminenta coacere a unui volum \"Ștefan Ciobanu\"!
eu ce mai ating acum?
sub ce mai tremur?

îți ziceam
să vedem cine se apropie mai mult de umărul celuilalt
să vedem cine se leagă la șireturi mai aproape de os
să vedem cine ia primul linia de start în cârcă
și ajunge acasă

și bastoanele de lumină

mărșăluiesc visele:unu, doi, trei,
adimirația și stima mea pentru un scris sănătos
VDG

dna.Dana Banu vă mulțumesc de trecere și de impresii.Sunt onorat de trecera dvs.mereu
vdg spui niște vorbe mari pentru care îți mulțumesc.Eu unul le consider încurajări din partea ta și încă odată îți mulțumesc.
numai bine

Ștefan, am găsit aici câteva imagini care ămi plac în mod deosebit. Și să nu uit, îmi place tare mult senzația de flash, imagini derulate cu finețe,,.. Ștefan, poezia asta îmi place!
Mai ales :
„zâmbetul tău de beznă”,
“ai luat toate venele care erau până la tine
eu ce mai ating acum?
sub ce mai tremur?”,
„ne plimbam prin parc și copacii ne împingeau afară
din noapte
din noi”,
„să vedem cine se apropie mai mult de umărul celuilalt“...
La aceasta din urmă mi s-a oprit respirația... Este exact ce gândeam eu aseară, la apropierea dintre oameni… sau, mai exact, la distanțele dintre ei…
De ce se feresc oamenii… mă tot întreb eu…
Știi, cum în altă poezie spuneai de “sertare închise”..
Tot binele, Ștefan!

senzațiile oamenilor sunt intense și dacă am reușit să fiu cu ele în preajma ta înseamnă că nu sunt departe de adevăr.
nu vreau să te dezamăgesc dar expresia cu sertarele este o prelucrare, nu îmi aparține...
acelaș bine și ție... de fapt
numai bine

Am mai citit o dată, nu te superi, nu-i așa?
Cum să fii departe de adevăr?? Numai pentru cine nu vrea să-l recunoască, și pentru cine nu vrea să vadă!
Poezia aceasta este adevărată!! Este simțită! De autor, și transmisă... întocmai..
Știi.. Aș scoate \"pleosc, pleosc\".. și numărătoarea de la sfârșit...
Eu zic că ajunge \"tu stai la capul meu și numeri \"..
Încearcă, să vezi!

am schimbat puțin finalul și am scos cum bine ai zis pleosc!așa este...era forțat.mulțumesc
numai bine

Analizand meandrele concretului luminat de constiinta sublima a iluminarii exacerbate, si extrapoland esentialul fluid al cuvintelor incrucisate, simt o expansiune a adancurilor subconstientului relevata in cuvintele tale incapsulate cu sfere de energii vibratorii.

trecerile tale pe la textele mele sunt o adevărată enigmă...ai cumva un dicționar ascuns?
oricum îți mulțumesc de trecere
numai bine

noaptea este o prelungire a tremurului intern...
mulțumesc de trecere
numai bine

o poezie care ar fi meritat sa ajunga la recomandate. de ce? decat sa motivez mai bine o recitesc. merita toata atentia. felicitari!

multumesc de apreciere si de citire
numai bine

\"tu stai la capul meu și numeri
umbrele care cad din mine\"...foarte frumos: un joc al noptii, care iti da fiori, unul dur si aspru. Imi place felul tau de a reda totul cu mare profunzime si precizie. Versurile tale m-au transpus intr-un alt taram... Nu mai am ce sa zic. Voi visa in continuare.