poezia este o urnă

Motto: Ce ciudat! Ce bizar! Ce coincidență! I.L.Caragiale O noapte furtunoasă

ne-a prins iubirea cu un ceas cfr stricat pe masă
adormiți în bucătăria care se depărtează de hol
la fiecare respirație

paharul îngălbenit își dorește să fie spart în chiuveta plină
cu farfurii
din țeava de apă nici o picătură dar nici una frate
nu se mai bălăngăne spre oceanul de ceramică
nici un telefon nu mai sună
din cealaltă cameră nici un nud nu se mai aude răsărind
de sub cearșaful răcoros

mirosul de aragaz a intrat în amintiri printre
arlechini aniversari priviri uitate în lanul de oglinzi ce se întinde în vagoane
coji de citrice împrăștiate noaptea prin univers
părinți luați de la zero
și le întoarce pe toate părțile până le găsește partea
irespirabilă
punctul înghețat de fierbere

dacă eram mai gospodari aveam pâine în plasa agățată de clanță
perdelele spălate și zăpada dată de pe balcon
am fi devenit voiajori atenți la virajele periculoase
făcute de aer

cândva am ieșit din bloc
pâș!-pâș! spune povestea
ploua puțin și rece ca la începutul unei nebunii
ți-am luat sufletul în cârcă
erai bluza mea cu glugă