ȘCștefan ciobanu
Verificat@stefan-ciobanu
„dumneata, care ai trecut prin atâtea în viață, nu știi cumva unde este W.C.-ul? - Gellu Naum”
Facultatea de Psihologie Master: Studii Literare din cadrul Facultății de Litere, Universitatea București câteva cărți publicate și câteva premii colaborări cu diverse reviste din țară contact:stefanciobanu2004@gmail.com http://alexandervsalexander.blogspot.ro youtube channel https://www.youtube.com/channel/UCkJSpoMQ1ryHaeiDgoxSGzw?view_as=subscriber
'lasă-l să pască, îți spun,
lasă-l să pască
acum e miel, e miel
a stat în mine, Doamne,
și nu ne-am văzut crescând ' aici este o destainuire personala adresata cititorului, cu o exprimare mai apropiata de vorbirea curenta (vezi repetitiile aparent involuntare) care dau efectul scontat.
da, cum spuneam cu alta ocazie, ma bucur sa vad poezia traita, vie.
Pe textul:
„străzi în evantai" de Diana Caragiu
da, un roman mai altfel. includerea acelui tandru in preajma acestei carti este sustinuta.
Pe textul:
„Spuma zilelor sau când zarurile arată șapte-nouă" de ștefan ciobanu
Recomandatașa arată sfârșitul
ca niște stele descărnate
după patru nopți ferestrele s-au aburit
am devenit neagră
trecătorii ți-au smuls hainele
acum auzi întregul sistem solar
tac
nu știi
am păsări flamingo
(mă hrănesc în timpul zilei ca să nu mor) - asta e un vers fad
își lipesc aripile de trupul meu
mă înalță deasupra craterelor
de câte ori are loc o prăbușire
prin a cincea fereastră ai plecat
fără putință de întoarcere
ai grijă la drum
și la ochii de împrumut
am rămas aici
fără să mai privesc prin lupă
Dumnezeu mi-a spus
a șaptea zi va încheia întunericul
mă va îmbrăca în alb
acolo unde dragostea e absolută - unde? doar moartea e absoluta, daca e sa o luam pe cinstite
aripile nu sunt cu împrumut - mai ai imprumut mai sus
iar hrana nu se sfârșește niciodată - adica esti nemuritoare?
știi câte râuri mă vor spăla
de sângele închegat
nu îmi rămâne decât să mai înfrunt o noapte
și să iubesc
fără sfârșit
mi se pare un poem putin scapat de sub control, mergi prea mult pe niste chestii, iertare, obisnuite, prea colorate. cu mult sclipici.
Pe textul:
„cinci ferestre întunecate" de Romita Malina Constantin
Pe textul:
„Dead silence 3" de Marinescu Victor
cum arata astenia matura?
Pe textul:
„astenii infantile" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„Pelerinul Kamanita sau pe unde să o apuci când raiul se ofilește" de ștefan ciobanu
Recomandatimi place imaginea fumului de tigara, as fi jucat mai mult acolo
ultimele doua versuri sunt grabite, dupa parerea mea. :)
Pe textul:
„consecvență" de ana sofian
Pe textul:
„Text anacronic" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Concursul național de proză scurtă Ploiești, mai, 2013" de Marian Dragomir
Pe textul:
„Vișeisme" de Laurentiu Ghita
deci, stea!
Pe textul:
„ să nu ne întoarcem " de Diana Caragiu
Pe textul:
„și-am încălecat pe-o șa și-am dat-o direct așa" de George Gîtlan
Pe textul:
„ să nu ne întoarcem " de Diana Caragiu
Pe textul:
„Timp de pace" de Ileana Lucia Floran
Pe textul:
„dimineți de rezervă" de ștefan ciobanu
RecomandatPe textul:
„ mi-ar fi plăcut să aud un val" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”," de Ioana Geacăr
pe cele patru picioarus, fara ale sale. /ale sale/ e in plus
cum sa umplu gura cu zambete, parca e vorba ca zambetele sa vina din gura (desigur e o varianta propusa)
nu inteleg de ce Duminica, de ce e specificata? imi dau raspunsuri biblice, dar nu ma satisfac.
in rest este o poezie cu mesaj, bine condusa. cu o filosofie chiar ce sprijina poemul din spate. imi plac constructia si ducerea ce denota un poem trait, simtit, poate chiar un poem care s-a plimbat prin constiinta autorului pana sa se intareasca asa.
Pe textul:
„Câtă frunză și iarbă" de Irina Nechit
in acest poem totul vrea sa plece, de la sange la inima si chiar la gardianul in sine. si cand reusesti o mica evadare se intampla cam asa, invariabil:
''crezi că ai găsit o ascunzătoare bună și ești mândru de tine
crezi că nu te va găsi nimeni niciodată și vei atinge stâlpul
dar dumnezeu te strigă de la balcon
treci în casă că s-a făcut ora''
Pe textul:
„let me go" de emilian valeriu pal
''inima mea e o mică centrală nucleară'' - mi se pare ca am mai intalnit imaginea, oricum, e de evitat avand in vedere poemul din fata. cel mult de refolosit intr-un poem viitor.
insertia
inima mea e ecuatorul frigului din tine
ce instigă la fericire - este in plus. vad mai bine poemul fara aluzia la iubita (banuiesc ca tine este adresarea la iubita, daca este la cititor, cu atat mai rau)
Pe textul:
„despre morții și despre viii mei" de Gabriel Nicolae Mihăilă