cinci ferestre întunecate

Poezia ta are un erotism discret, incitant, un ansamblu de elemente si imagini care te captiveaza prin ingeniozitatea nativa de a crea stari, transmitand emotii pornite de la inocenta jocului fetitei, pâna la erosul feminin, un hedonism debordant, arta de a iubi fara sa atingi.

,,Dumnezeu mi-a spus
a șaptea zi va încheia întunericul
mă va îmbrăca în alb
acolo unde dragostea e absolută
aripile nu sunt cu împrumut
iar hrana nu se sfârșește niciodată''

felicitari!

mai periaza-l


așa arată sfârșitul
ca niște stele descărnate
după patru nopți ferestrele s-au aburit
am devenit neagră
trecătorii ți-au smuls hainele
acum auzi întregul sistem solar

tac

nu știi
am păsări flamingo
(mă hrănesc în timpul zilei ca să nu mor) - asta e un vers fad
își lipesc aripile de trupul meu
mă înalță deasupra craterelor
de câte ori are loc o prăbușire

prin a cincea fereastră ai plecat
fără putință de întoarcere
ai grijă la drum
și la ochii de împrumut
am rămas aici
fără să mai privesc prin lupă

Dumnezeu mi-a spus
a șaptea zi va încheia întunericul
mă va îmbrăca în alb
acolo unde dragostea e absolută - unde? doar moartea e absoluta, daca e sa o luam pe cinstite
aripile nu sunt cu împrumut - mai ai imprumut mai sus
iar hrana nu se sfârșește niciodată - adica esti nemuritoare?

știi câte râuri mă vor spăla
de sângele închegat

nu îmi rămâne decât să mai înfrunt o noapte
și să iubesc
fără sfârșit

mi se pare un poem putin scapat de sub control, mergi prea mult pe niste chestii, iertare, obisnuite, prea colorate. cu mult sclipici.