Stanica Ilie Viorel

aici e forma inițială

nu voi ține glodul în palme
nici lacrimi n-am să risipesc

mirosul de ploaie
se simte în vânt
să vină
ne spele...

deschisă-i fereastra
dinspre apus
în urmă cioburi
umbre sub ele
uitate-s

pasărea zboară din turn
în penele-i negre
se-ascunde o stea

nu am intenționat să creez vreun efect
ba mai mult, după ce am citit comentariul tău, cu greu am observat la ce rime te referi
citeam în alt registru
voi încerca să observ textul (și) altfel, după ce-l uit
glodul, nu am căutat să folosesc un regionalism, dar nu am altă idee despre ceea ce ar semnifica (întocmai) atât de potrivit ceea ce am dorit să spun
nici noroiul nu-i ca glodul :)

foarte posibil să nu fi reușit să prezint ce mi-am propus, nici ideatic, nici stilistic
mai văd, după... cândva

mulțumesc!

abacul

un text care m-a prins,
un final perfect
dacă nu aș fi scris zilele trecute textul Izbăvire,
acum l-aș fi scris, inspirat de finalul acesta

mi-a plăcut!

din burtă de... armăsar?

te referi la aproximativ ?

pur

ai surprins foarte bine intenţia, Ionuţ
şi pentru că din comentariul tău am primit nu doar interpretarea, ci şi invitaţia de a cunoaşte despre ceea ce spui prin comparaţiile prezentate, am răsfoit un pic şi am ajuns la concluzia că, dacă nu se poate oferi- scriind în tranşee- o stare de calm şi reflecţie, aceasta răzbate din cele scrise de autor, ca o separare de lume, o acceptare a efemerităţii, după cum foarte bine ai observat

PS - o muscă care te bâzâie, ori o zdrobeşti, ori o ignori,
aleg să nu tulbur starea, se dă ea cu capul de bec de câteva ori şi se linişteşte

a rămas în plus acel "la"...
nu e...scrum

dar peste drum,
vine chiar de la vecina
o chemare, bat-o vina
pe o dâră de PARFUM

poate vrea, poate nu vrea
eu o chem la o cafea
arsă bine, nu e... la scrum

pentru o cursivitate (pe alegerea mea, înţelesul meu) -mai- logică a ideii

am înlocuit acel şi cu dar în versul: şi seva zbucneşte

altfel, poate doar titlul ar fi de înlocuit, cu unul care să reprezinte această zbatere a minţii... poate că Efervescenţă

mă cheamă hipnotic
ademenitoare șoapte,
cuvinte multe, curioase
se frâng, se reflectă

mă pipăie, mă mângâie,
din toate părțile mă ating,
mă zgârie, mă sfâșie
când încerc să fug

nu vreau să ascult,
mă zbat între fascinație
și oroare, nici nu observ
că nu mă mai pot mișca

o scoarță de copac
ireal crescută
dar seva zbucnește,
se prelinge pe rănile toate


și scriu și șterg, rescriu și șterg
închisă în mine, în mintea mea

e din categoria:
- cea mai elegantă lovitură sub centură

chiar am râs!

ai oferit o interpretare care dă sens unor versuri care (ca multe altele asemenea,
scrise de oricine) prind viață ori de câte ori trezesc în cititor măcar o minimă reacție,
cu cât mai intensă (reacția), cu cât mai mulți (cititori), cu atât versurile respective
sunt mai valoroase
eu (ca mulții alții, probabil toți) las textul deoparte și aproape că-l uit (zic aproape, pentru că
rămâne în mod natural în memorie), dar când îl reîntâlnesc, de cele mai multe ori, îmi amintesc
starea, motivele, gândurile pe care le aveam la momentul scrierii
dacă îl regăsesc și interpretat de altcineva, cu atât mai plăcut, căci este minunat să observi
toate fețele, valențele, sensurile celor scrise

mulțumesc pentru cuvinte!

fără primele două strofe, partea asta:

Când se termină
Nisipul
Din clepsidra
Goală de sens
în Labirintul
Fără ieşire
în Centru
Există
Un nou non sens

Ne înconjoară
Gâtul
Strigând şi
Strângând
Un fel de
Om-Dumnezeu
râzând
posomorât

mi-ar fi oferit un spațiu mai larg în ceea ce privește starea de contemplare

autorul se ocupă de un studiu și că invitația are scopul de a obține puncte de vedere diverse, necesare studiului (cel puțin asta înțeleg din demersul ultimelor postări),
cum se face că eu cred că agonia este un colectiv (diverse persoane, personalități, caractere) țin să răspund unor astfel de solicitări și numai pentru că orice studiu serios este de luat în seamă

cred că
textul de mai sus este poezie, ce-i drept, unul cu adresabilitate restrânsă, care are și structura bine definită de ideea semi-filozofică, are metafora (așa cum bine a detaliat AI), dar are și emoție, această emoție fiind generată de interesul pe subiect- interesul fiind cel mai probabil al celor din publicul țintă
nu va rezona oricine la o astfel de temă precum un pasionat de istorie (ca exemplu)
nici nu va rezona o parte mare a celor care nu resimt o anumită nostalgie cu privire la umanitate, în evoluția sa
nu sunt suficient de pregătit pentru a prezenta, comparativ și mai pe larg, dar pot spune că observ un gen de poezie cu temă sugestivă, relevantă, care se susține și care poate genera chiar și emoție- repet, emoția fiind simțită de cei cărora tema le trezește o nostalgie (un fel de: ce frumos era pe vremea când... acum, atâta...)

spor!

dar interesant!
înțeleg că e la stadiul de proiect fapt pentru care aștept să fie plin de conținut (mai ales de amprenta autorului despre care sunt curios)

spor!

observând trimiterea făcută într-un comentariu la proza scurtă, mi-am zis să fac o vizită
dar aici este un jurnal care îl găsesc mai apropiat de poezie decât de proză și care, cu puțină răbdare,
poate fi o poezie reușită

spor!

nu știu dacă e benefică alinierea planetelor, dacă transmite energie sau soarbe energia
dar uite că poate inspira :)
luna viitoare se vor alinia 7 planete (caz chiar mai rar)
deci, să fim pregătiți!

spor!

textul acesta este abandonat de mulți cititori după primele strofe
(prima este chiar mai fantezistă decât ceea ce urmează, pentru că e puțin cam greu
de imaginat cum forează soarele în miez de toamnă- că e cam plăpând la vremea aceea)
dar spre final, cumva, se reușește prezentarea unei stări care dă sens acelei introduceri-
pe cât de cât de șocantă și spectaculoasă pe atât de lungă (cam lungă, zic...)-
mă feresc să las un verdict pentru că, undeva, se simte scrâșnetul emoției într-un ansamblu de
imagini abstracte (pare că textul este un depozitar al senzațiilor preluate din urmărirea unui film, la care s-a adăugat propria trăire, din ceva real)

spor!

în mijloc, tu
și ochii tăi cu a lor culoare
mă privesc
se pare că-nțelegi

oricum, aș înlocui anumită cu a lor