în mintea mea

Îmi place în întregime, dar cea mai catchy îmi pare prima strofă, pe de o parte și pentru că prefer poezia rimată, dar m-a prins tare concentrarea aceea de verbe și dinamismul ei – te forțează cumva să o reciți repede, aproape sacadat. M-am regăsit în versurile tale: luptă interioară, confuzie și conflict emoțional, captivitatea în propriile gânduri. Știi cum se zice: keep up the good work! :)

E o defulare fără pretenții artistice. Mai mult frustrare că nu reușesc să mă exprim. De fapt, nu e corect frustrare fiindcă nu muncesc suficient ca să am pretenția la ușurință în exprimare. Ai dreptate. I should start the good work. Mulțumesc încă o dată. Spor și inspirație să ai în tot ce experimentezi! :)

stăm închişi în noi, la limita dintre dicteu şi exerciţiu, analizând propria fiinţă, propriile răni şi seva care se prelinge, formând chihlimbarul poeziei. Omul scotoceşte în toate mările şi oceanele lumii, pe planete îndepărtate, dar tot propria minte este locul cel mai fascinant în care se pot descoperi cele mai mari miracole, iar la o coborâre profundă, perlele creaţiei artistice.

frumuseţea versului alb este că oferă liberate deplină, fără nicio încorsetare, totul venind natural, repejor, ca un râu, sau cătinel, precum seva.

simţul meu ascuţit vede şi beneficiile lucrului cu versul clasic, fiindcă ritmul, ori asta este cel mai important, este cursiv, natural..

repetiţia, ca figură se stil, iaraşi, şi ea, contribuie la ritm şi melodicitate, ceea ce este foarte bine

teama trebuie lăsată la o parte. eventual bei un pahar de vin, să se facilizeze conexiunea sinaptică, şi totul va veni de la sine

evident, nu trebuie ajuns la nivelul de beţie a lui Nichita, dar un pahar de vin e bun pentru sănătate

pentru o cursivitate (pe alegerea mea, înţelesul meu) -mai- logică a ideii

am înlocuit acel şi cu dar în versul: şi seva zbucneşte

altfel, poate doar titlul ar fi de înlocuit, cu unul care să reprezinte această zbatere a minţii... poate că Efervescenţă

mă cheamă hipnotic
ademenitoare șoapte,
cuvinte multe, curioase
se frâng, se reflectă

mă pipăie, mă mângâie,
din toate părțile mă ating,
mă zgârie, mă sfâșie
când încerc să fug

nu vreau să ascult,
mă zbat între fascinație
și oroare, nici nu observ
că nu mă mai pot mișca

o scoarță de copac
ireal crescută
dar seva zbucnește,
se prelinge pe rănile toate


și scriu și șterg, rescriu și șterg
închisă în mine, în mintea mea

De băut nu voi bea, beau alcool ocazional (de câteva ori pe an), dar vă mulțumesc mult pentru citirea atentă a acestui exercițiu, pentru că ați rezonat, pentru analiză și pentru încurajare.

da, ar putea fi o variantă. Cred că sună logic, dar pentru mine prima senzație a fost cea cu care am început. A fost ca atunci când am visat că aveam casa plină de pisici. Mie îmi plac pisicile, dar în vis erau efectiv peste tot. Aceeași senzație de atracție și de respingere. Nu știu dacă voi schimba. Oricum, e doar o defulare. Să văd când mai trece un timp, dacă mi se pare de păstrat textul, îl voi mai lucra. Îți mulțumesc mult pentru semn și propunere.

Ați scris un comentariu hazliu spre hilar. Data viitoare scrieți așa încât să nu mai intre la offtopic. Să îl vadă toată lumea dacă tot vă luați rolul de comic al acestui site. Mulțumesc pentru lectura atentă a postărilor mele.:))