Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
întâmplarea nu-i jocul pe o scală
Mulțumesc, Ionuț
Pe textul:
„doar numere" de Stanica Ilie Viorel
O latură ne cântă tăcerea- amintirile.
O latură ne mângâie tăcerea- suferințele.
O latură ne cunoaște, ascuns…
O latură e… necunoașterea.
Dar eu mă vreau cerc.
Un soi de pământ pus în ghiveci…
Și nici nu cer apă!
despre spirală, altădată.
mă leagă prea mult “laturile” (despre diacritice, numai de bine).
PS:- adânc mă cufundam plutind într-o spirală
cum cercuri neînchise se lăfăiau sub mine
dezlegând enigma:- ce-ai aflat la școală, nu-i despre tine! Poveți din patrulater.
text scris în 30 iulie 2021
Pe textul:
„Ghicitoare 513" de Miclăuș Silvestru
cum strecoară câte un indiciu
lături, are nu doar sens de margini, ci și de amestec de mălai, apă, cartofi fierți, frunze și resturi de mâncare= lături, care se pun în troacă, la porci
Pe textul:
„Ghicitoare 513" de Miclăuș Silvestru
păi!?
Pe textul:
„Baladă pentru Gheorghe Ursu" de Morar Nucu
ori de la alea mai mici, după nevoi
s-au adaptat gospodarii
și alea din cauciuc sunt și mai trainice
uite așa se salvează și un butuc, folosindu-l la altceva
dar, ori din lemn scobit, ori din cauciuc, tot troacă i se spune
Silvestru musai să fie pretențios, că-i rar și ne bucură cu ofertele sale
poate acum, că l-ai tras de urechi, va poposi și pe pagina ta
are ochiul fin și e un critic bun
Pe textul:
„Ghicitoare 513" de Miclăuș Silvestru
că sunt
incompatibil cu trupul”
identificarea sinelui și trupul doar o carcasă
Pe textul:
„Diagnostic: incompatibil cu trupul" de Teodor Dume
se ia un arbore de cauciuc și se scobește
rezultă cauciucul despre care spui:)
Pe textul:
„Ghicitoare 513" de Miclăuș Silvestru
de exemplu: mergem (familia) la o terasă. așteptăm ceva timp până vine cineva să ne ia comanda. îmi aminntesc că în Austria…
nu neapărat, în sens negativ
stăm toți la masă. a pregătit soția niște sarmale. îmi amintesc că în Austria, au ei masa îmbelșugată, dar sarmale ca ale noastre, stropite cu smântână și înghesuite cu mămăligă, nu au
eu aș mai fi citit
chiar aș reproșa stilul telegrafic
și acest text poate fi completat
spor!
este pe prima pagină un material “generația orgolioșilor” are titlul, ceva de genul ăsta
intră acolo și solicită un nivel mai mare, astfel încât editorii să îți verifice activitatea și observând că ești o persoană cu profil care se încadrează în politica și regulamentul site-ului, să îți acorde nivelul adecvat
Pe textul:
„Auslander în Austria" de Grig Salvan
frumos enunț al nostalgiilor
și căutarea timpul zidit în cuvânt, într-o carte de colorat,
asta-i speranța
Pe textul:
„Bătrânul" de ovidiu cristian dinica
dar, se pare, sângele apă nu se face; în el purtăm izvoarele. am scris în graiul celor de prin Teleorman, unde am copilărit
copil fiind acolo eram acasă (chiar dacă născut și trăit în Hunedoara)
Pe textul:
„eu tac, el spune" de Stanica Ilie Viorel
este evident că primesc cu bucurie ceea ce scrii
dar azi, dacă tot am stat unul lângă altul, la o țigară și o pălincă ( mi-a plăcut că nubești fandosit și ai acceptat tăria de prune), nu pot să nu recomand acest text
Pe textul:
„yemen" de Leonard Ancuta
de patimi Dumnezeu când mă despoaie”
ai aici o metaforă superbă, dacă este și originală ești… sus!:)
meditează la ideea versurilor și construiește poemul care i se cuvine
spor!
Pe textul:
„primiţi cu sonetul?" de Ștefan Petrea
este o rugă spre a nu-i primi la El.
este o rugă care spune că toți vor să-L iubească și în această iubire supremă ei uită despre ei, devin străini de ei însiși, se sacrifică în numele iubirii
ori, numai Dumnezeu îi poate alunga, nu ca pe o izgonire, ci ca o intervenție divină, blândă- să le mai ia din din dorința aceasta de a călători atât de devreme la El, să le alunge astfel de gânduri
este o exprimare subtilă, atentă, filozofică
bun textul
Pe textul:
„O inimă teribil de rănită " de Radu Ioan Tudosan
un alt registru, o altă trăire
ce bucurie de viață într-un loc care oferă mai nimic
și cum în aceste locuri, natural divine, am stricat tot încât să te bucuri ar fi o tulburare de comportament
când urmărești un autor care scrie sincer aproape că simți că stai alături de el, cu o țigară și un pahar de tărie, îl asculți și el îți spune:
vezi? stăm aici ca proștii în mizeria asta, în cazanul ăsta, și să vrei să te bucuri, n-ai cum.
apoi, după ce trage un fum de țigară și soarbe o gură, cobtinuă: și când te gândești că ăia au doar deșert, caravane și noapea plină de stele, dar îi simt, ăia trăiesc cu împăcare, cu bucurie
mi-a plăcut să stăm la un pahar de vorbă, Leo.
chiar mă bucur că pășești dincolo de emoții, intrând în genul meditativ
spor!
Pe textul:
„yemen" de Leonard Ancuta
şi cad în numărarea stelelor citindu-l pe Descartes
oricum, nu l-am înţeles niciodată.
nominal era lângă mine câte o fată
cu sânge pur sânge
cu nume de graur (ce fel de nume poate fi de graur? bănuiesc că nu faci referire la numele de familie,
ar fi amuzant, iar dacă nu există ceva similar, devine lipsit de credibilitate.)
de-i puteam plânge
în numelui aur
***
e ceva în ce spui, dar pare că n-ai spus tot căutând rimele alea.
da! nu îți dezvolți ideea din cauza rimelor pe card le cauți
da! ar trebui să mergi pe fir, respectiv compunerea să fie un rezultat al procesului creativ
da! este pasiunea ta sonetul, nu renunța, dar nici nu rămâne captiv, tributar genului, dezvoltă-te
da! ai și sonete reușite, parțial reușite
scrie cum îți place, bucură-te de scris
spor!
Pe textul:
„Descartes" de Ștefan Petrea
spor
Pe textul:
„mi-am luat un album de colorat stele negre" de Leonard Ancuta
