Descartes

Te-ai debarasat de formele fixe. Ludicul tău (o mască aleasă intenționat, de frica versului necunoscut) te ispitește să mai arunci câte o rimă. Renunță de tot la ele. Cine sunt, ce vreau, ce gândrsc, ce sper. Liantul acestor întrebări, suferință sau dragostea.

ciorne, ciorne, nimic curat
şi cad în numărarea stelelor citindu-l pe Descartes
oricum, nu l-am înţeles niciodată.

nominal era lângă mine câte o fată
cu sânge pur sânge
cu nume de graur (ce fel de nume poate fi de graur? bănuiesc că nu faci referire la numele de familie,
ar fi amuzant, iar dacă nu există ceva similar, devine lipsit de credibilitate.)
de-i puteam plânge
în numelui aur

***
e ceva în ce spui, dar pare că n-ai spus tot căutând rimele alea.

da! nu îți dezvolți ideea din cauza rimelor pe card le cauți
da! ar trebui să mergi pe fir, respectiv compunerea să fie un rezultat al procesului creativ
da! este pasiunea ta sonetul, nu renunța, dar nici nu rămâne captiv, tributar genului, dezvoltă-te
da! ai și sonete reușite, parțial reușite
scrie cum îți place, bucură-te de scris

spor!