mi-am luat un album de colorat stele negre

Mă bucură mult aprecierile tale, păcat că lumea care vine sub textele mele s-a impuținat, am vazut deja cum s-au facut gasti, eu nu am agreat niciodata ideea, in fine, eu îmi vad de poezia mea si de aprecierile celor care sunt sinceri.

aș înlocui expresia “se ia” cu “se măsiară”

spor

Stiu ca ma citesti, nu de tine imi fac griji. de fapt nici nu-mi fac, e la liber. doar ca se promoveaza subcultura si asta ma cam necajește. in ce privește sugestia ta, stiu mai multi diabetici, nu zice niciunul îmi măsor glicemia. o data pentru autenticitate, a doua ca da bine cu ce urmeaza.

a fost destul de nepoliticos în trecut, pot să trec peste orice când văd o poezie de-a lui foarte bine scrisă, una în care empatizez cu suferințele poetului, cu singurătatea lui din care nu se iese cu avocat. Faină metafora muștelor, a pietrelor, a ferestrelor care licitează pentru pasărea măiastră. Nu doresc un mulțumesc, am spus-o ca și când aș conenta poezia unui autor necunoscut, mort de mult, dintr-o oarecare carte. Și totuși, fiindcă nu pot ignora faptul că este încă în viață, îi doresc multă sănătate și inspirație!

multumirea mea e ca poemul place și nu v-a lasat nepasatori. ma simt ca o sticla de vin pe care o scurgi in pahar, gandindu-te la tot ce-a trecut via si copilul ei pana să devina delicatesa. multumesc.