Poezie
quo vadis?
2 min lectură·
Mediu
te-am cunoscut în seara asta dar
nimic nu s-a schimbat. lucrurile au rămas la fel
minutul a avut tot 60 de secunde, la televizor același nimic și în lume încă se moare de foame.
am vorbit despre noi, dar cine suntem noi, am văzut ieri cum se omorau balenele și fac parte
din lumea asta în care se omoară și balene și oameni.
suntem copiii unui trecut și oricît am fi fost de bine
crescuți, ne-am întîlnit în seara asta
pentru că poate mîine nu va mai fi nimic, nici seară, nici dimineață, poate doar viață
în eprubetă.
a mai fost poate un moment în care ne-am întîlnit
o melodie rock, amîndoi am simțit atunci aceeași furie
doar că atunci cînd s-a terminat nu ne-am trezit în același pat, nici în aceeași viață
deși ăia care au murit pentru noi au fost aceiași, cu același nume, în același timp
în același loc.
schimbarea nu e neapărat ceea ce credem, luni poate fi joi,
brînza cu roșii poate fi pastramă cu mămăligă. cei care mor
rămîn întotdeauna aceiași, numai noi ne schimbăm de parcă
adevărul e în fiecare zi altul, de parcă o stea căzătoare poate fi tot aia
de mai multe ori la rînd.
eu sunt cel care a zis că e nevoie de iubire ca să rămînem în viață
dar crede-mă, crede-mă că iubirea nu schimbă nimic.
aș vrea să văd un lup iubind, aș vrea să-i văd ochii
în timp ce-și mănîncă singur piciorul din dragoste lîngă o oaie.
041.719
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “quo vadis?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14172519/quo-vadisComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVun alt registru, aceeași temă, iubirea
înțeleg că prezența pe care o simțim în lipsă, vine din dor și, instinctiv, dintr-o nevoie de autoapărare, astfel încât să nu facem implozie
selecția amintirilor este un proces aproape independent de rațiune, fiind în mare parte influențat de ceea ce eul spiritual, sufletul, emoția au nevoie
și-apoi, ce bine spui că doar în eternitate nu-i loc de schimbare
raportat și la dimensiunea matematică, chiar așa și este
căci, în moarte batem pasul pe loc, cel puțin în percepția celor rămași să se schimbe
mi-a plăcut
înțeleg că prezența pe care o simțim în lipsă, vine din dor și, instinctiv, dintr-o nevoie de autoapărare, astfel încât să nu facem implozie
selecția amintirilor este un proces aproape independent de rațiune, fiind în mare parte influențat de ceea ce eul spiritual, sufletul, emoția au nevoie
și-apoi, ce bine spui că doar în eternitate nu-i loc de schimbare
raportat și la dimensiunea matematică, chiar așa și este
căci, în moarte batem pasul pe loc, cel puțin în percepția celor rămași să se schimbe
mi-a plăcut
0
SVa fost remarcat de către un editor
nu că nu ar fi meritat steluță, aș fi pus și eu, dar am decis să recomand mai puțin un text deja înstelat, sau dacă aparține unui steluțar
doar încercare, doresc să observ una, alta
dar acest poem chiar este de recomandat
felicitări!
nu că nu ar fi meritat steluță, aș fi pus și eu, dar am decis să recomand mai puțin un text deja înstelat, sau dacă aparține unui steluțar
doar încercare, doresc să observ una, alta
dar acest poem chiar este de recomandat
felicitări!
0
LADin pacate sunt la muncă si nu am ragaz sa va raspund la fiecare , dar sper ca înțelegeți .
0
Spre steaua căzătoare ce s-ar repeta într-o evadare în timp. Ne recreem și ne recreăm! Îmi place foarte mult dinamizarea temporală și încercarea de-a restabili durata timpului interior pe o constantă a întâlnirii decisive dintre doi oameni.