Poezie
Diagnostic: incompatibil cu trupul
1 min lectură·
Mediu
sufăr de linişte -
ultimul diagnostic emis
de sentimente prin constrângere
de la o vreme pendulez între cuvinte
şi absenţa din trup de parcă
aş trăi într-un gol rotund
ca o gaură de fântână seacă
în rest
mă simt mult mai bine
şi îmi place să aud
că sunt
incompatibil cu trupul
uneori mai şi mor
ca să văd lumea cum se schimbă
şi preferă chipul de duminica
nu-i contrazic oricum
trăiesc din alte motive
şi nicidecum nu-mi pasă
de viaţa în care se întâmplă
toate ştirile zilei
mereu aceleaşi
violuri
greve
secetă
şi moarte
aş putea locui în alte locaţii
care se potrivesc cu felul meu tăcut
şi-atunci
o să realizez că trupul fără nume
ar fi ca un ziar cu tiraj limitat
071.216
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Diagnostic: incompatibil cu trupul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14172522/diagnostic-incompatibil-cu-trupulComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDistincție acordată
Închipuirea din ultima strofă că "uneori mai și mor" oferă deschiderea unor uși imaginare spre viitor (ar merita insistat pe această cale în poeme viitoare). Apoi se revine la o mare luciditate și la compararea din final cu ziarul având tiraj limitat a "trupului fără nume". Un poet ce se caută dincolo de barierele înțelegerii obișnuite a vieții: Teodor Dume!
Fugim și tot revenim: să fim niște noi mai întregi.
Fugim și tot revenim: să fim niște noi mai întregi.
0
TD"Să fim între noi mai întregi",dumnezeiesc spus...
Vă mulțumesc din întregul meu suflet pentru că azi văzut aici ceea ce am văzut și eu și mă frământă de mult timp.
Onorat!
Același,
Teodor Dume,
Vă mulțumesc din întregul meu suflet pentru că azi văzut aici ceea ce am văzut și eu și mă frământă de mult timp.
Onorat!
Același,
Teodor Dume,
0
Ștrăit prin toți porii și toate celulele unui trup care începe să nu mai răspundă la comenzile sufletului. Poezia se naște dintr-o suferință iremediabilă, dar, farmecul ei este că se poziționează deasupra suferinței, îl ridică pe autor spre sublim, iar pe cititori îi face să se autodepășească. Finalul dinescian, (v. moartea citește ziarul), devine dumian prin felul său tăcut și liniștit de a accepta inevitabilul.
0
TDMulțumesc pentru că ați văzut textul prin ochiul aceluia care simte și își trăiește clipa,sau mai bine zis,încearcă să reclădească ceea ce a trăit.
Onorat!
Același,
teodor dume,
Onorat!
Același,
teodor dume,
0
SV“şi îmi place să aud
că sunt
incompatibil cu trupul”
identificarea sinelui și trupul doar o carcasă
că sunt
incompatibil cu trupul”
identificarea sinelui și trupul doar o carcasă
0
TDBine punctat!
Mulțumesc frumos!
Același,
t.dume,
Mulțumesc frumos!
Același,
t.dume,
0
Un titlu foarte tare. Emis de sentimentele proprii, prin... constrângere.
Adormirea simbolică într-un gol uitat, o gaură de fântână seacă duce la o detașare, o căutare a rosturilor importante, făcând abstracție de tot ce vine străin din exterior.