Bătrânul

în spațiul său, dar la vedere, visează
frumos enunț al nostalgiilor

și căutarea timpul zidit în cuvânt, într-o carte de colorat,
asta-i speranța

Un simplu bătrân din chioșcul de sticlă, având atâtea gânduri, atâtea dorințe, atâtea trăiri. El are nevoia de a iubi și de a fi răsfățat de iubire, de a fi din nou copil și de a înveșnici copilăria într-un cuvânt, într-un poem. O călătorie în timp prin intermediul cărții de colorat. Am citit cu bucurie! A se corecta eroarea de typo de la versul 4.

bătrânului în poemele tale! Cred că empatizezi cu lumea lor însingurată și înțeleaptă Ovidiu, vizitată câteodată de mesagerii tinereții și copilăriei. Bogată locuire a celui ce nu păstrează în suflet invidii, uri, neîmpliniri!
Bine pictat!