Uncheșii...

1 min lectură·31 iulie 2023

Mediu

uncheşii erau

ca două bujii arse într-un piston,

uscaţi

de trecerea timpului,

aşteptau noaptea

să-şi desfacă mantia

să prindă din praful stelar,

în ziua ce urma

curcubeul să-i alinte,

să-şi pună mâinile ochean

ca și cum ar fi vii,

să aleagă

câte o culoare pentru fiecare

iubire pierdută,

câte una pentru fiecare frunză pictată de toamnă,

să aştepte respirația

nopţii,

împăcați să se întoarcă în morminte.

01747

ovidiu cristian dinica. “Uncheșii....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-cristian-dinica/poezie/14172605/unchesii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

un gând de amintire duioasă celor ce-au plecat înainte să ne pregătească drumul de stele! Mi-a plăcut duioșia tabloului!