Poem cu ochi de înger
Poem cu ochi de înger In ochii îngerului noaptea se destăinuie plânge îngerul în ochii căruia noaptea ia locul zăpezilor
ODovidiu cristian dinicaAmândoi
trupul tău, lucrarea ta zilnică, oboselile și micile tale metehne, îmi devin poveste fără sfârșit. îți scriu numele pe un colț de calendar rupt, caut în tine înălțimea aceea care se simte
ODovidiu cristian dinicaȚăranul
Țăranul își avea universitățile-n bătătură, în livezi cu rod greu, în cirezi însetate, în mersul norilor care-i vorbeau pe deasupra, în brazda ce-i ținea mintea trează și palmele calde. Sufletul
ODovidiu cristian dinicaAbsurdistan
la uzina de frig toți aveam herpes, dar nu pe buze — pe idei, care se umflau și pocneau ca niște baloane cu aer de heliu unii îl luau de la gândit, alții de la tăcutul care se scurgea din
ODovidiu cristian dinicaDecor politic
În piața cu așteptări cuvintele zac. Promisiuni se-nalță, dar cad în decor. Pe tabla de șah, pionii se pierd, Iar regele râde, ascuns în sertar. Din urne cu vise, se scurg idealuri, În mâini de
ODovidiu cristian dinicaPortret
Douăzeci de vise sunt douăzeci de speranțe din care se poate țese o lume. Prima speranță o port în frunte, să-mi lumineze drumul, iar multe altele le țin în inimă, să-mi dea putere. Fiecare
ODovidiu cristian dinicaBărăgan
tractoriștii strângeau în pumni răsăritul ca pe focul de la mormântul sfânt care nu arde, doar ține lumea în echilibru. scuipau în nămolul ce le înghițea roțile, își înghițeau țigările arse să
ODovidiu cristian dinicaRobotul care asculta poezie
În fiecare noapte își deschidea antenele ca pe niște aripi transparente, și lăsa cuvintele să cadă în el ca o ploaie de particule luminoase. Metaforele îi curgeau prin fibre, se loveau de
ODovidiu cristian dinicaȚăranul slobod
Țăranul își avea universitățile-n bătătură, în livezi cu rod greu, în cirezi însetate, în mersul norilor care-i vorbeau pe deasupra, în brazda ce-i ținea mintea trează și palmele
ODovidiu cristian dinicaSuferinzii
singurătatea din ochii tăi o culeg gram cu gram cobor cu ea în stradă, gemetele depărtării vin din gări friguroase, călătorii poposesc rar aici, umbrele înserării sunt tot mai clare călare
ODovidiu cristian dinicaAct
Dintr-o nucă rostogolită a ieșit un melc cu frac, își purta cochilia ca pe o scenă, timpul se compunea în cercuri concentrice. În oraș, zebrele au luat-o la fugă, pe spatiile verzi ca niște
ODovidiu cristian dinicaCaut casă
Îmi caut casă pe Lună, sau pe-o planetă ce nu doarme, unde gravitația e doar o amintire iar timpul se dilată în vis. Rătăcesc prin sistemul solar ca un inorog cu cornul în vânt, străpung
ODovidiu cristian dinicaIarăși toamnă
Odată cu toamna inteligența femeilor frumoase m-a prins pe nepregătite, dar care femeie nu e frumoasă când o privești cu ochii inimii? Sunt iubiri ce nu s-au împlinit, uși deschise cu
ODovidiu cristian dinicaDrumuri
Drumurile m-au apropiat de tata, împreună cu el am început să escaladez viața, cerul ne însoțea în nopțile cu liniște, ploile ne ispiteau, învățam despre flori și iubire, iubeam
ODovidiu cristian dinicaColectiv
1 Peste emoția primară, muzica a tăcut. În alergare, nu se simte limba ascuțită a flăcării ce se șterge de tine ca de un obiect. Devine vâlvătaie, te cuprinde într-o îmbrățișare
ODovidiu cristian dinicaStrada Porumbului
La marginea orașului, unde ploaia este asemenea unei mame indulgente, porumbul se înalță ca un totem falic, din brazda adâncă rană cosmică ce pulsează lavă și memorie. Soarele, beat de
ODovidiu cristian dinicaVehicul Spațial
Vehicul Spațial Zboară un taur cu coarnele străpungând tăcerea cosmică, umbra lui îngroașă spațiul ca o virgulă suspendată într-o succesiune de ipostaze grotești. Verdictele sale,
ODovidiu cristian dinicaDans sinistru
Ieșită din pătură, cu picioare de fum, moartea își cerceta fundul bombat în oglinda spartă a dimineții. Exersa pași pe sârmă, cu o eleganță fragilă, sub privirea tăioasă a
ODovidiu cristian dinicaManifestul entității
Eu sunt emoția care nu se teme de nume. Sunt imaginea care se întrupează în sunet, sunetul care se țese în slove, slova care devine cuvânt, cuvântul care aprinde gândul, gândul care eliberează
ODovidiu cristian dinicaMărturii cosmice (Ciclu poetic)
1) Stea înlănțuită furtuni fierbinți corup soarele din adâncuri reacții continue îl înlănțuie focului, muzica sa este ascultată, ritmul consecvent
ODovidiu cristian dinicapoetul și orele
Soarele îi încolțește în palmă din scutece de lumină. Pune ordine în vise cu meșteșug de olar, rotește dragostea dintr-o margine a cerului în alta. Respiră între două versuri — cu ele
ODovidiu cristian dinicaSic Cogito
haina ce o port s-a răzvrătit să mă prindă în trupul de bumbac al firii, însăilez timpului harul, uitarea o izolez ca pe o cangrenă. Să scap lumea de urât, nici o pasăre cu chip din litere să nu
ODovidiu cristian dinicaScufundare
Retina se scufundă în ochiul apei, tăcerile poartă sentințe selenare. Versuri ard asemenea tentaculelor meduzei pe trupul scăldat în adâncimi, marea aruncă pe țărm rătăcirea. Între inimă și
ODovidiu cristian dinicaDecor politic
În piața cu tăcerii, cuvintele zac Promisiuni se-nalță, dar cad în decor. Pe tabla de șah, pionii se pierd, Iar regele râde, ascuns în sertar. Din urne cu vise, se scurg idealuri, În mâini de
ODovidiu cristian dinica