Poezie
poem nestingherit
1 min lectură·
Mediu
Vorbesc cu pereții zugrăviți ai tăcerii,
un pictor trist
i-a acoperit neinspirat în culorile amiezii.
Dincolo în interiorul căptușit cu imagini
fiarele bântuie flămânde,
cu fiecare vers se hrănesc din neuroni,
nu a fost timp de odihnă ca retina
să fie curățată de aerul proaspăt.
Pădurea are copacii
cu ramurile pregătite
să-mi agăț singurătatea.
Ciudat spânzurarea amiezii
a fost amânată din cauza ploilor.
Era îndelung așteptată
de curioși.
Simt că metaforele au căpătat greutate,
este similar cu bulversarea propriilor gânduri
sub apăsarea obsesiilor.
Tratamentul se aplică
numai poeților.
Izolare într-un câmp al macilor
dintr-o mare de grâne.
031461
0
cu ramurile pregătite
să-mi agăț singurătatea.“
Aici ați spus tot.
În farmecul lecturii,
Antonia.