Stanica Ilie Viorel

cu toate că știu că vei refuza oferta:))

păreri negative, dure, explozii care fac țăndări să le folosești pe textele mele (ai abonament VIP pe viață la pagina mea), ca să nu se simtă deranjați, ofensați, eventual ridicol etc. cei care nu agrează astfel de opinii despre texte

celorlalți doar recenzii de genul celor odelor închinate glorioșilor

ce zici, te bagi?

în fiecare seară (dacă pot) merg la tenis de masă
joc mai bine decât scriu
când am scris (mai sus) eram într-o pauză
avem un club al nostru, două mese de tenis, aparate pentru mișcare, frigider, vin, bere, tărie, aragaz etc.
azi s-a făcut doar “floricele” (pop corn)
eu stau retras (nu consum alcool, din cauză, nu că nu aș consuma), citesc pe telefon ce mai este pe agonia
azi mă întreabă cineva:
- ce faci, Ilie, și tu pariezi?
îi explic ce fac și apoi mă trezesc spunându-i despre voi
despre unul că a terminat teologia și e profesor, despre altul că a publicat nu știu câte cărți, despre altul că am cartea lui acasă cu autograf, despre Ottilia (că eram aici pe pagină) îi explic că e doamnă care publicat poezie, din Constanța “simpatică, dar acu’ supărată pentru că…” și îi spun pe scurt că sunt multe orgolii și uneori se aprind spiritele
colegul de club se plictisește repede și se duce la un pahar cu vin
eu mă surprind gândind la ceea ce spuneam și am realizat că mă mândream cu voi
chiar eram mândru!
atât.

de ce se folosește termenul “incipit” ?

despre text?
părerea mea că este prezentată laconic o stare meditativă

cel mai probabil nici autoarea nu are pretenții că a produs vreo capodoperă literară, ci doar a așternut în pagină o reflecție, o imagine

spor!

dacă nu am dreptate observă cu atenție, textul tău a ajuns la subiecte fierbinți, iar prima pagină este plină cu comentarii pe subiect

de aceea am întrebat conform bancului

și tu, Ottilia? anticipând ce se va întâmpla

mulți supărați și nervoși

nașpa

dar eu cu ce am greșit?
ți-am spus, infirect, că te-ai lăsat atrasă exact în ceea ce condamni

gluma pentru Emilian a fost cu intenția să relaxez starea

eu, oricum sunt relaxat, dar observ că mi-ai interpretat greșit replica

cu hocus-pocus
la alea cu șarlatanii nu mă bag


hai fie, dacă iese un ban…

panglicarule:)))
până îți trece supărarea, să-mi laș mie steluțele
să dau eu câte două:)

- și eu, ce pana mea!

și uite așa rezultă că aruncatul cu piatra în baltă încă mai dă roade:)

personifici marea ca fiind o femeie?
face parte și aceasta din rândul celor în care suntem invitați să aruncăm cu piatra?
fie iertat,de ce? pentru că a căzut în păcat?
sper că nu și-a dat duhul, săracul (solidaritate masculină:))

și ce, nu-s frumoase femeile și în haine groase, de iarnă?

nu dăm cu piatra, că nouă ne plac ispitele și chiar dacă ne ung cu noroi:)


frumos gest al vizualizării rostului uman

nu este nevoie să explici
primesc cu interes și cu plăcere părerile oricui
aș fi un prefăcut să nu recunosc că mă încântă faptul că un text place cuiva

cu interes primesc și opiniile negative, mai ales dacă sunt argumentate, dar chiar și un comentariu de genul “consider că e un text slab, nu transmite…” fără vreo explicație, îmi folosesc
sunt pro-activ, o părere negativă neargumentată mă obligă să analizez percepțiile cititorului urmărind comentariile acestuia pe alte texte și observând în final dacă au relevanță sau nu opiniile sale

și reciproca e valabilă, laudele nu mă fac să cred că sunt vreo valoare, le mai nimeresc și eu

mulțumesc

în intervenția mea am spus: critica nu poate fi altfel decât subiectivă. nu îmi dau seama din răspunsul tău dacă ai observat asta.

tot ceea ce aș reproșa nu este subiectivismul, ci lipsa detașării fața de autor, implicarea personală (nu subiectivă) a criticului cred că nu face parte dintr-o conduită corectă.

aș veni cu un exemplu: ar fi ca și când un text al unui rival (în dragoste, să zicem) l-ai face oale și ulcele numai pentru că ai ceva cu individul

că în cazul de față ai ales din amumite motive textul, este evident, dar puteai să folosești expresii care să convingă cititorul că este o critică neutră, pe text (subiectivă, normal, dar pe text eminamente)

în general caut să trec prin filtrul propriilor simțăminte, convingeri și (nu în ultim rând) rațiune, observațiile, părerile etc.
în acest caz caut să observ replici (sper tot de natura anizelor pe text, nu divagații) astfel încât să înțeleg

de preferat ca autorul (în general, autorii) să se abțină de la replici, fiind important cum sunt percepute textele, aceste păreri fiind mai ales în folosul scriitorilor

chiar este interesantă această abordare a unor analize pe text și descopăr la tine, Leo, și valențele (fără să mă mire, te bănuiam de capacități de analiză, dar nu te vedeam interesat de asta) unui critic dar (!!!)

există un DAR

păcat de atitudinea care reflectă implicare personală
dacă critica nu poate fi altfel decât subiectivă, acea critică care amestecă viața cu literatura, emoțional, personal, musai să se afle sub reproș cu privire la conduită

citind printre rânduri, îmi permit o sugestie (chiar sfat):
folosește cultura pe care o ai și dezvoltă critica literară până la nivelul în care îți poate fi de folos nu numai ca exprimare, dar și ca job
cei ca tine nu trebuie să “moară” spălând vase.

spor!

se vor pierde acele vremuri în neantul uitătilor?
eu, oricum mult mai tânăr, care am trăit parte din acele timpuri, prind efectul
dat tot eu, datorită unor profesori cu har, am reușit să prind efectul unor scrieri din secole trecute
și tot eu, datorită unor scriitori cu talent, am reușit să prind efectul unor lumi diferite, trecute

n-aș ști să spun despre alte culturi, țări, posibil ca și despre a noastră Românie să nu înțeleg prea multe, dar mă raportez la experiența zilnică și spun: simt că tezaurul nu s-a dus cu vagoanele în Rusia, adevăratul tezaur s-a îngropat an după an în groapa ignoranței. generațiile care vin nu doar că nu au vreun interes să mai abordeze trecutul ca pe o vână a devenirii, dar se simt agasate de așa ceva.
evident, vina ne aparține, celor care am primit, dar nu am fost în stare să oferim. căcinu văd cine se face responsabil de situații de acest dacă nu cei cu vârste, în prezent, între 50-60-70 de ani.

mă bucur să citesc asemenea memorii
semn că nimic nu este pierdut
încă

spor!

respect pentru cuvintele frumoase

fie ca eternitatea să fie locul în care spiritele să se reîntâlnească

măcar din când în când

dacă acel “consiliu” (dacă există) al acestui site s-ar implica și ar face o analiză obiectivă a tot ceea ce s-a spus de către utilizatori pe acest site, în special de către cei câțiva utilizatori (nu cred că sunt mai mult de 10-15 la număr, printre care chiar și eu)
analiza trebuie să aibă în vedere regulamentul scris al site-ului și spiritul care trebuie să guverneze un astfel de loc
dreptate va considera fiecare, în sinea lui, că are
de aceea există instanțe, astfel încât derapajele să fie corectate

există situații în care cei care comentează par să nu aibă proprietatea cuvintelor, sunt incoerenți, dar mai grav aduc jigniri, acuzații, injurii
indiferent de motive, fie tulburări comportamentale, trăiri personale, caracter, depășirea limitelor bunului simț trebuie oprită din start

cred că colectivul de conducere ar trebui să se implice și să clarifice situația de fapt prin oferirea unui punct de vedere hotărât, aplicarea un avertismente clare, astfel încât să avem un moment T-zero, de la care să ne vedem de ale noastre

nu înțeleg cum nu se observă că această atmosferă dăunează comunității agonia și că foarte mulți utilizatori, cu istoric greu, competențe și talent, nu se mai implică, decât foarte rar, interacțiunea acestora cu locul fiind tot mai rară

înțeleg că dezbaterile au sensul lor, dar s-a depăsit cu mult nivelul dezbaterilor

toate cele bune!

editorul de text a corectat, nu observasem

nu cred că am reușit să detaliez întreaga idee care, recitindu-l pare chiar un text repezit
am făcut câteva modificări
voi lua în considerare sugestia ci referire la asprimea scoarței

apreciez că ai avut răbdare să citești

trebuie să explic, chiar dacă mă voi repeta (am mai spus acest lucru)

am formulat ceva despre ființare cu mult înainte să cumpăr Heidegger, acum, din când în când, citesc câte o pagină apoi trei zile scriu aiureli. textul de este o ciornă scrisă vineri. doar gânduri fără vreo pretenție a unei valori literare.
sper doar să nu fie pierdere de vreme pentru cititori și să ofere tema unei meditații.

mulțumesc.

am și eu speranțele mele, simple castele de nisip, și nici de alea nu ai loc
transmiți mesajul unor generații care nu vor mai veni pentru că ai ignorat condiția umană a generației care ar fi trebuit să fie la rândul lor părinți, bunici… dar care au renunțat la acest viitor din cauza viitorului pe care l-ai confiscat

mai sus am dat interpretarea proprie versului citat, recitind comentariul am observat că nu am precizat asta

“doar eu ce mă mişc”
cred că ar trebui refăcut

chiar dacă este parte a bucătăriei și poemul are o joacă în sensuri,
pitpalacii în congelator, mie îmi oferă o imagine deloc poetică:)
pune, te rog, în congelator pepenii:)

plăcut poemul tău
haz de necaz oferit cu dibăcie

bune stelele astea la ceva!
ratasem poezeaua asta

superbă!

îmi imaginez că nu spune ceva celor sub o anumită vârstă (ori poate doar câțiva), dar le vine și lor rândul
până atunci, ai surprins esența

mi-a plăcut!

pentru că ultima intervenție pe un text al autoarei a produs exact o reacție contrară celei așteptate (de mine)
dar cine sunt eu să am așteptări?
nimeni.

totuși, nu pot să nu observ diferență de discurs, care emite (ca să fiu în ton cu rezonanța) același mesaj, dar folosind versul, metafora, ideea, ca pe săgeți literare, veritabile arme ale unei lupte în care victime sunt oamenii și viața lor

remarc
“intri tu să-mi dărâmi castelele de nisip, tu care ai studiat
doar cuvinte false pentru copiii nenăscuți,”

chiar mi-a făcut pielea de găină

am și eu speranțele mele, simple castele de nisip, și nici de alea nu ai loc
transmiți mesajul unor generații care nu vor mai veni pentru că ai ignorat condiția umană a generației care ar fi trebuit să fie la rândul lor părinți, bunici… dar care au renunțat la acest viitor din cauza viitorului pe care l-ai confiscat

bineînțeles, se poate observa și asumarea propriei existențe, lupta cu cenzura, supraviețuirea sinelui în existența unui fugar nevoit să își protejeze identitatea,
dar scos în evidență partea care m-a impresionat în mod deosebit (cu toate că, scriind, îmi dau seama că nu se poate separa ceva din poem)
respect!