Despre autor
PEPapadopol Elena
@papadopol-elena
0 urmăritori
Numele și prenumele: Papadopol Elena
Născută: 29 octombrie 1972, Constanța
Email: papadopolelena@yahoo.com
Educație și formare:
1987 - 1991 - Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân - Constanța
1991 - 1994 - Colegiul de Birotică, Universitatea Ovidius
1993 - 1997 - Universitatea Ovidius, Facultatea de Litere
Activează ca profesor de limba română şi limba germană la instituţii de învăţământ din Constanţa.
Publicații:
1) Volumul de poeme UMBRE din paradis, Editura Fides, 2019 (Debut literar în revista Luceafărul – Botoșani, cronica intitulată Reverie poetică cu irizări nostalgice de lumini și umbre, cu referire la volumul Umbre din Paradis, scrisă de către scriitorul și criticul literar Ionuț Caragea; articol publicat atât în revista Luceafărul – Botoșani, 27.02.2020, cât și în paginile revistei ASLRQ nr. 11, aprilie, 2020, de către scriitorul Ionuț Caragea);
2) Volumul de poeme și aforisme Poeme rupte din soare, Editura Fides, 2021;
3) Volumul Memoria autografelor - studiu despre poemele, citatele și aforismele lui Ionuț Caragea, Editura Fides, 2023 (cîteva rânduri inserate în cronica scrisă de prof. univ. dr. Maria – Ana Tupan, în revista Contemporanul, nr. 6, iunie 2024);
4) Volumul de poeme Altădată norii fugeau pe cer, Editura FIDES, februarie 2024 (cronică scrisă de prof. Cornelia Grozavu, în revista Luceafărul - Botoșani, iulie 2024)
Din 2021 face parte din Cenaclul Literar Mihail Sadoveanu – Constanța, cu apariții atât în reviste literare, cât și în Antologiile Festivalului Internațional al Aforismului organizat la Tecuci, edițiile a V-a - 2021 și a VII-a – 2023, unde a primit Premiul revistei Academia Bârlădeanu (2021), urmat de Premiul special Hortensia Papadat Bengescu.
Începând cu 2024, este membră a Uniunii Aforiștilor din România.
Din 24 iulie 2024 este membru colaborator al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec: https://aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri_files/ElenaPapadopol.html
Vezi profilul
ca întreg nu spune nimic, e un text fara substanță, superficial, naiv, copilăresc, nici măcar nu poetizeaza. se vede cumva fie lipsa de experiență a autorului, lipsa de lectură, necunoașterea tehnicilor poetice, mai precis nepasarea fata de fenomenul creativ si estetic.
apoi reluam pe parti, să vedem ce descoperim. avem în incipit
Am dorit mult
să privesc marea.
si eu mă uit des la pereti, pentru că și pereții mei fac valuri. doar că e nevoie de o stare să vezi așa ceva. cînd privești marea, cînd VREI să privești marea ai nevoie de o anumită stare, de o anumită eficiență a minții, care se traduce prin emoție. or versurile tale sunt ca tabla ruginită, nu combină nici o stare.
Am găsit un poem,
legănat de cuvinte,
să nu supere pe nimeni.
se face legătura cu primele versuri, se propagă ca un sos de maioneză ăuțin din acea emotie, un poem legănat - leganatte duce cu gandul la somn, la copilul leganat sa adoarma, ceea ce e foarte adevărat, nu aduce atentie, ci plictiseala. aceasta duioșie patetică, indusă de legănat, mai multă poezie e la o fetită care adoarme păpușa.
Foarte bine, i-am spus
când valurile mi-au adus
mângâiere peste
gândurile trezite.
s-au trezit gîndurile? eu nu cred, sunt încă în starea de legănare, pe langa exprimarea facila cu valurile mi-au adus - sunt sigur că puteai avea și noroc dacă vre-un betiv fusese mai in larg asa, mangaiere e iarasi loc comun, prozaic ca sens si combinare în valență cu valurile.
Am ascultat în liniște
un cântec, precum o atingere,
în care îmi lăsasem inima.
inima lasata în atingere, alta formulare patetică și oarecum comună. inima e în atingere cu intreg corpul, de asemenea prin emotie si cu alte inimi, e acel transcedentalism al ei care ne apartine tuturor, deci nimic unic, impozant, nimic sa atraga atentia. liniște pe marginea marii e hai sa zicem la limita suportabilului, că mișcarea apelor poate fi in sine percepută muzical. dar doar atat.
Neluând în seamă,
câteva cuvinte
mi-au ajuns
pe buze,
ca un sărut firesc,
din dragoste,
întoarse.
dar uite cum autorul face abstractie și de muzică, și de liniște și de mare și concediază cîteva cuvinte, care or fi alea, eu ca cititor sunt dornic si curios să știu despre ce cuvinte e vorba, altfel exprimarea mi se pare gratuită, aruncata sa fie acolo că dă bine putin mister, dar daca ne gandim la blaga, misterul poetic se creează altfel, daca ne gandim la misterul treligios, mysterum tremendum, e indus prin teama, aici e doar pus pe liber. nu mai zic de rasucirea finala, fortata în opinia mea, - cuvinte din dragoste,/întoarse, adică acele cuvinte la care mă refeream, cu misterul lor cu tot.
Concluzie: lipsă de simțire și limbaj poetic, emoție prefăcută, limbaj saracacios, nicio metamorfoza poetică, adică un text de o nulitate perfectă care ar merita să meargă în atelier.