Mediu
Solicit echipei editoriale ca domnul Claudiu Toșa să nu mai provoace în mod constat închiderea de către Ionuț Caragea a rubricii de comentarii la textele sale.
Aici, la acest text, "Luna Neagră", este vorba chiar de-o mare impietate dacă domnul Claudiu Toșa consideră să vorbească și despre alte halucinații, cu alcătuire de triouri, bisericuțe pe site. Este un poem dedicat tatălui rugbist al autorului. A decedat acum fix 11 ani. Și ultimii săi ani au fost marcați de-o boală foarte grea. L-am cunoscut într-o zi din 2009 în acea stare, iar pentru fiul său, Ionuț Caragea, reamintirea de tatăl său este un act major existențial. Să-i oferim liniștea necesară deplângerii morții tatălui, după cum solicită din primul său comentariu la "Luna Neagră". A cerut comentarii la obiect, doar despre text. Numai la acest text postat aici. Și nu i s-a respectat rugămintea.
Și eu aș fi putut cere același lucru postând un text, epic său liric despre mama mea, care a suferit într-o continuă agonie, călcată de un 4×4, în Constanța, pe 20 iulie, de Sfântul Ilie, în anul 2011, supraviețuind însă încă nouă ani și jumătate după două operații pe creier și paralizie parțială (a fost și ea îngrijită foarte bine).
Am lăsat o zi, ca domnului Claudiu Toșa, editor activ, respectat de toți, să-i piară cheful să arunce mizerii spre dușmani închipuiți.
Nici nu-i mai citesc rândurile. Poate lua orice decizie de unul singur. Să-mi dea și-20, ducă-se toate ostenelile mele cvasiliterare, de parcă nici n-au existat vreodată! L-am crezut un om foarte cumsecade până acum vreo două săptămâni. De la apărarea poemului "stihiră 1", i-a cășunat pe mine. Apoi s-a luat de-un poem nevinovat al lui Ionuț Caragea, despre îndemnuri ca românii să se mai trezească astăzi din somn, din eronate căi, "replică" onestă la imnul național.
Îl rog mult și pe Ionuț Caragea să nu-i mai adreseze nicio vorbă lui Claudiu Toșa. Dar chiar asta face de peste o zi Ionuț Caragea: nu-i mai răspunde, indiferent de consecințe. Nici eu nu mai doresc să discut cu domnul Claudiu Toșa deloc, măcar o lună, să nu iasă scântei. Este un om foarte cultivat domnul Claudiu Toșa, îl respect foarte mult; dar față de unii intelectuali care au ales altă perspectivă, protestatară asupra vieții tot mai tensionate de pe Bătrânul Continent manifestă în această vară o atitudine sfidătoare. Protestăm la modul estetic literar, deoarece nu ne place să fim reduși treptat ca simpli cetățeni la tăcere, pentru totdeauna, de către unele comenzi de necomentat din Vest, chiar de peste Ocean. Au protestat și alți poeți, în secolul XX, privind în ochi, reacținând normal, atât Moscova, cât si Berlinul, Viena, Roma, atunci când a trebuit. În prezent, nu se poate pune hodoronc-tronc pumnul în gură. N-am auzit să se fi reînființat o cenzură literară după 1990 poeziei cu subtext protestatar. Claudiu Toșa mă arată ca fiind inițiatorul acestui curent de poezie pentru libertate și pace pe Glob, având dreptate. Nu-i place tipul poeziei cu tematică socială, cu subtext protestatar. Foarte bine, să nu-i placă deloc. Dar să nu vină cu tot felul de acuze împotriva mea și a lui Ionuț Caragea, că nu am dovedi... corectitudine politică. Dovedim zilnic, prin dezinteresate opinii critice, ori în textele postate o vigilență dublată de onestitate, o temperare a întregii conduite morale, comunicative, o sociabilitate constantă; dacă suntem lăsați în pace, mai protestăm uneori literar, ca mulți alți poeți europeni, într-un context social-politic euroasiatic actual agravat de un conflict intercontinental tot mai extins, căruia nu i se mai pune capăt odată, SUA pretinzând că ar face acest lucru, dar amânând pacificarea mult dorită! Ca să ne potolim frustrările de cetățeni europeni scriem și noi, ce să facem. Uităm de viața tot mai grea. Pentru că toți oamenii apolitici europeni au ajuns să aibă poziții și frustrări personale, ba chiar și vise urâte vizavi de tendințele expansioniste ale unor "forțe" retrograde ori de "reacțiune", de parcă am fi precum Conu Leonida și Efimița, terorizați nocturn de ceea ce va mai urma, an de an. Românii sunt oamenii din lume cei mai toleranți, care folosesc cu respect și dragoste o limbă română literară în discursul scris. Suntem prin excelență oameni decenți în limbaj, nevrând să minimalizăm creațiile artistice care nu ne plac.
Ce sunt furibundele acuze ale lui Claudiu Toșa, ce-i urmărirea textelor, de parcă s-ar erija intr-un cenzor literar pus de stat asupra mea și asupra lui Ionuț Caragea, ce-or fi și "indicațiile prețioase" către Papadopol Elena, sfătuită să nu ne mai "urmeze", de parcă ar intra într-o mare capcană?! Nu credeam să trăiesc mari dezamăgiri în acest început de august: să-l văd pe confratele meu Claudiu Toșa, ajuns de-o zi, două într-o postură ingrată, să se ia și de-o poetă foarte talentată, care nu a greșit cu nimic în cenaclul literar Agonia. Ne consideră pe tustrei... constănțeni, concitadini, într-un "trio"; formidabilă deducția sa, ce să zic, deși nu mai suntem deloc dobrogeni doi dintre noi: Ionuț Caragea a plecat de mult prin Vestul țării și eu la București, vizitând Litoralul rareori, ca turiști, de un deceniu și mai bine. Eu unul de peste 13 ani, definitiv. Insinuări de prost gust, care aduc atingere onoarei noastre, de poeți și critici literari, de oameni cu viață familială.
Eu nu cer nicio sancțiune asupra lui Claudiu Toșa, care m-a făcut steluțar pe site în acest an, după ce am recunoscut că "Irinel Georgescu c'est moi" — I.G. era un simplu pseudonim al meu de întoarcere mult sperată aici. Maturitatea sa de gândire, activitatea poetică, de critică literară sunt remarcabile. Iubesc poetica boemă a lui Claudiu Toșa, după cum îndrăgesc multe alte poetici și scriituri literare autentice de aici. Aș vrea mult să ne lase să scriem liniștiți pe "Poezie.ro" (Agonia, atelier literar). Scriem fie mai bine, fie mai prost. Sunt zile și zile. Nimeni nu este inspirat de zei.
Haideți cu toții să îngropăm sabia războaielor inutile. Nu suntem doar în stepă deschisă. Ne situăm și în interiorul arcului carpatic, în matricea unei continuități de milenii întregi cosmopolite și pașnice a poporului nostru, într-o Transilvanie a bunei conviețuiri interetnice, model și făgaș existențial fără de care toți regățenii (printre care mă număr și eu) am regresa până la dispariție.
Dacă este nevoie, dați-mi o cătină să mă biciuiesc cu ghimpii săi pe tot trupul, si peste față, ori o sabie japoneză să-mi fac un seppuku, să nu mai auziți de versatilul cameleon nepoet Dragoș Vișan.
Starea aceasta războinică nu poate continua. Dacă sunt eu cel vinovat pentru continua stare de tensiune pe site, când suntem în perioada estivală, atunci să se hotărască retragerea tuturor atribuțiilor mele, degradarea, smulgerea însemnelor militare. Și să se vehiculeze de acum înainte că sunt (am fost) cuiul lui Pepelea al altora, calul troian, să plec de urgență pentru revenirea păcii pe Poezie.ro, deoarece așa mi-a reproșat Claudiu Toșa, că din cauza comportamentului meu suspect aș fi fost alungat în 2012 de către scriitoarea Eugenia Raiter. Recunosc, mi-o făcusem cu acea proză satirică, însă aceea era o simplă proză. Nici nu pornisem vreo polemică inutilă cu cineva între 2007-2012. Nimeni nu se contrase cu mine pe acest site, la care am ținut mereu. Și nici acum nu vreau, în 2023, să mă contrez cu vreun membru al site-ului literar. Este cel mai bun cenaclu din țară. Și nu cred în nicio zi că aș fi vrednic de el, dacă sunt oricum revenit, înviat ca un metamorf din serialul de pe Netflix "Metamorfii", de un renumit regizor islandez contemporan.
Mi-am dat seama că se dorește înlăturarea mea de către Claudiu Toșa. Eu îi apreciez toată activitatea, scrierile sale lirice, pe care de câteva ori le-am înstelat, deși în ultimii ani n-a mai postat niciun text, ca să-și facă mai bine misiunea de editor. Dacă l-am supărat cu ceva îmi cer iertare! Nu am vrut să-l supăr cu nimic. El mizează pe faptul că sunt sincer și nu pot să tac. L-aș apăra pe Claudiu Toșa dacă unii confrați literari s-ar lega de poetica sa originală în presa scrisă; si dacă nu mi-ar solicita acest lucru, însă aș asista la atacuri asupra sa, eu l-aș apăra cu opinia mea critică imparțială. M-aș trezi în miezul nopții să-i iau apărarea. La fel m-am trezit din greșite direcționări (de-un deceniu intreg) și am redevenit prieten, coleg de site cu Ionuț Caragea. Și îl apăr acum. Nici nu stau cu el la taclale separat, după cum insinuează Claudiu Toșa. Eu nu bârfesc. Nu pun țara la cale.
Nu voi scrie niciun comentariu mai jos. Făgăduiesc acest lucru. Poate nici nu mai apuc să scriu. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvântat! Iov din Carpați și Bărăgan mă cheamă. Tac și cuget. Îmi fac autocritica. Știu că sună învechit, comunist, dar mi-o fac, nu mint! Mulțumesc tuturor colegilor, pentru că m-ați suportat!
Atunci când sunt pus pe degeaba la zid, stau și tac. Mă rog să se audă gloanțe mai repede. Pieptul meu să le primească. Să nu se tragă în aer cumva!
0161.491
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 1.498
- Citire
- 8 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Către domnul Radu Herinean și toți editorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/jurnal/14172832/catre-domnul-radu-herinean-si-toti-editoriiComentarii (16)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓i s-au adus la cunoştinţă, pe Whatsapp, toate abuzurile şi încălcările de regulament. Eu sper, totuşi, să-l calmeze pe invidid. Ar merita şi o pedeapsă, o reducere de nivel, dar Radu e cam ocupat şi se pare că nu are timp să analizeze zecile de comentarii de pe site, un lucru de care individul reclamat se pare că profită la maxim. Oricum, am luat decizia de a-l ignora total pe individul reclamat. Să zică orice vrea despre textele mele. Dar dacă îl mai prind că se ia de oameni, de calităţile lor morale sau psihice, de activităţile lor, de funcţiile lor, voi cere exluderea lui de pe site. Un astfel de comportament este TOXIC.
0
Șun comportament tolerant şi binevoitor al acestui individ, fără atacuri la persoană, ar putea ajuta mult acest site. Nu trebuie să pleci tu şi nimeni pentru a se rezolva un conflict. Dacă noi toţi am scoate numai ce este bun din noi, site-ul ar avea enorm de câştigat. Eu ştiu o vorbă din bătrâni, că peştele de la cap se împute. Faptul că Agonia a pierdut mult din popularitate se datorează şi unei atutudini exagerate a unor editori faţă de membrii ei. Eu nu meritam să fiu jignit ca om, să mi se facă profilul patlogic, să fiu declarat megaloman şi alte câte. Tu nu meritai să îţi fie contestată activitatea de profesor, de critic, atunci când comentai textele. Doamna Elena şi nici noi nu meritam să fim târâţi în triouri şi tot felul de bisericuţe, doar pentru că rezonăm în gândire şi suflet la unele texte. Dacă de sus comportamentul critic era corect, pe text, nici noi nu am fi ripostat. Iată de ce zic că peştele de la cap se împute. Solicit schimbarea radicală de atitudine a individului şi luarea unor măsuri care să ducă la o activitate armonioasă pe site. Primul meu pas este ignorarea comentariilor individului, pentru a detensiona situaţia.
0
EPCă tocmai voi țipați in gura mare că sunteți hărțuiți și atacați.
Claudiu Toșa nu a făcut altceva decât să sublinieze elegant o evidență pe care și eu am semnalat-o mult mai brutal.
Vișan nu are niciun drept să ceară nimic, pentru că a rămas pe site datorită membrilor pe care i-a hărțuit în mod constant. Degeaba încearcă să minimalizeze și să distragă atenția de la gravitatea celor întâmplate sub pseudonim. Mai mult, în unele postări și comentarii chiar îl regreta pe Irinel. Normal, pentru că putea să hărțuiască fără să suporte consecințe.
Puteam înțelege un pseudonim ca experiment literar, dar când începi atacurile la persoană la adăpostul lui, atunci deja întrece orice josnicie.
Apoi polemica cu tine și întoarcerea la 180 de grade, inexplicabilă in orice mediu literar, ba chiar degradantă, a dus din punctul meu de vedere la pierderea oricărui respect de sine (credibilitatea și-o pierduse oricum când și-a deconspirat pseudonimul).
Apoi ați început comentariile in haită la adresa oricui și-a permis să aibă o altă părere decât a voastră. Când lumea s-a saturat și a început să vă împute atitudinea voastră arogantă și provocatoare ați început să urlați că sunteți atacați la persoană, ca să distrageți atenția de la fondul problemei: o hărțuire continuă și dublă a autorilor care nu sunt de acord cu voi. Pentru că vă e imposibil să acceptați că nu sunteți deținătorii adevărului absolut și nimeni nu are nevoie de iluminarea voastră, cum tu însuți Caragea îmi spuneai sub un text de-al meu: că Vișan încearcă să mă ilumineze. N-are nimeni probleme cu voi, dar când atitudinea asta de reciprocitate grețoasă devine prea evidentă și nimeni nu mai spune nimic din cauza voastră, deja e prea mult.
Când mai țipați atac la persoană mai întâi uitați-va in dicționar. Nu vă mai victimizați aiurea, sunteți produsul propriei atitudini. Cu alte cuvinte ați cules ce ați semănat.
Claudiu Toșa nu a făcut altceva decât să sublinieze elegant o evidență pe care și eu am semnalat-o mult mai brutal.
Vișan nu are niciun drept să ceară nimic, pentru că a rămas pe site datorită membrilor pe care i-a hărțuit în mod constant. Degeaba încearcă să minimalizeze și să distragă atenția de la gravitatea celor întâmplate sub pseudonim. Mai mult, în unele postări și comentarii chiar îl regreta pe Irinel. Normal, pentru că putea să hărțuiască fără să suporte consecințe.
Puteam înțelege un pseudonim ca experiment literar, dar când începi atacurile la persoană la adăpostul lui, atunci deja întrece orice josnicie.
Apoi polemica cu tine și întoarcerea la 180 de grade, inexplicabilă in orice mediu literar, ba chiar degradantă, a dus din punctul meu de vedere la pierderea oricărui respect de sine (credibilitatea și-o pierduse oricum când și-a deconspirat pseudonimul).
Apoi ați început comentariile in haită la adresa oricui și-a permis să aibă o altă părere decât a voastră. Când lumea s-a saturat și a început să vă împute atitudinea voastră arogantă și provocatoare ați început să urlați că sunteți atacați la persoană, ca să distrageți atenția de la fondul problemei: o hărțuire continuă și dublă a autorilor care nu sunt de acord cu voi. Pentru că vă e imposibil să acceptați că nu sunteți deținătorii adevărului absolut și nimeni nu are nevoie de iluminarea voastră, cum tu însuți Caragea îmi spuneai sub un text de-al meu: că Vișan încearcă să mă ilumineze. N-are nimeni probleme cu voi, dar când atitudinea asta de reciprocitate grețoasă devine prea evidentă și nimeni nu mai spune nimic din cauza voastră, deja e prea mult.
Când mai țipați atac la persoană mai întâi uitați-va in dicționar. Nu vă mai victimizați aiurea, sunteți produsul propriei atitudini. Cu alte cuvinte ați cules ce ați semănat.
0
SVdacă acel “consiliu” (dacă există) al acestui site s-ar implica și ar face o analiză obiectivă a tot ceea ce s-a spus de către utilizatori pe acest site, în special de către cei câțiva utilizatori (nu cred că sunt mai mult de 10-15 la număr, printre care chiar și eu)
analiza trebuie să aibă în vedere regulamentul scris al site-ului și spiritul care trebuie să guverneze un astfel de loc
dreptate va considera fiecare, în sinea lui, că are
de aceea există instanțe, astfel încât derapajele să fie corectate
există situații în care cei care comentează par să nu aibă proprietatea cuvintelor, sunt incoerenți, dar mai grav aduc jigniri, acuzații, injurii
indiferent de motive, fie tulburări comportamentale, trăiri personale, caracter, depășirea limitelor bunului simț trebuie oprită din start
cred că colectivul de conducere ar trebui să se implice și să clarifice situația de fapt prin oferirea unui punct de vedere hotărât, aplicarea un avertismente clare, astfel încât să avem un moment T-zero, de la care să ne vedem de ale noastre
nu înțeleg cum nu se observă că această atmosferă dăunează comunității agonia și că foarte mulți utilizatori, cu istoric greu, competențe și talent, nu se mai implică, decât foarte rar, interacțiunea acestora cu locul fiind tot mai rară
înțeleg că dezbaterile au sensul lor, dar s-a depăsit cu mult nivelul dezbaterilor
toate cele bune!
analiza trebuie să aibă în vedere regulamentul scris al site-ului și spiritul care trebuie să guverneze un astfel de loc
dreptate va considera fiecare, în sinea lui, că are
de aceea există instanțe, astfel încât derapajele să fie corectate
există situații în care cei care comentează par să nu aibă proprietatea cuvintelor, sunt incoerenți, dar mai grav aduc jigniri, acuzații, injurii
indiferent de motive, fie tulburări comportamentale, trăiri personale, caracter, depășirea limitelor bunului simț trebuie oprită din start
cred că colectivul de conducere ar trebui să se implice și să clarifice situația de fapt prin oferirea unui punct de vedere hotărât, aplicarea un avertismente clare, astfel încât să avem un moment T-zero, de la care să ne vedem de ale noastre
nu înțeleg cum nu se observă că această atmosferă dăunează comunității agonia și că foarte mulți utilizatori, cu istoric greu, competențe și talent, nu se mai implică, decât foarte rar, interacțiunea acestora cu locul fiind tot mai rară
înțeleg că dezbaterile au sensul lor, dar s-a depăsit cu mult nivelul dezbaterilor
toate cele bune!
0
Șce-a fost, a fost. Conflictul meu cu Dragoş a plecat de la o confuzie gravă, s-a recunoscut asta şi s-a încheiat problema între mine şi Dragoş. Din moment ce noi recunoaştem că a fost o neinţelegere şi nişte chestii spuse la nervi, pentru a ne răzbuna unul pe celălalt, de ce unii dintre voi continuă să ne judece după nişte lucruri care s-au rezolvat pe cale amiabilă şi respectuoasă? De ce se aduc mizerii din trecut şi ni se aruncă în faţă? Dar, şi mai rău, de ce există atacuri la persoană şi încălcări ale regulamentului din partea unui individ care ar trebui să aibă un comportament împăciuitor, calm, şi care ar trebui să facă comentarii strict pe text?
Şi de ce reciprocitatea noastră trebuie să fie catalogată drept greţoasă. Nu avem voie să gândim asemănător? Şi de când te consideri tu a fi Lumea, spunând că reciprocitatea noastră este greţoasă, de vreme ce sunt o grămadă de utilizatori care ne mulţumesc mie, lui Dragoş, Elenei, pentru comentariile noastre constructive? De când eşti tu Lumea, măi EMil? De când eşti avocatul LUMII? De când îţi permiţi tu să vorbeşti de haită? De când eşti tu purtătorul de cuvânt al LUMII??
Înţeleg că Dragoş a greşit în trecut. Şi eu am greşit şi cred că şi mulţi alţii au greşit. Şi tu ai greşit, prin propaganda ta, din cauza unei proaste exprimări. Acum tu vii şi generalizezi pe aici, şi spui despre noi că facem comentarii în haită la adresa celor care nu au fost de acord cu noi? Păi tu nu vezi, măi Emilian, că iar ai probleme de exprimare, că nu îţi poţi controla limbajul, folosind cuvântul haită? Păi ce, noi suntem animale? Câini sau lupi umblând după pradă? Ce este cu limbajul acesta al tău impardonabil, jignitor? Nu este acesta atac la persoană? Nu avem voie să avem păreri similare? Nu avem voie să ne apărăm textele sau propria noastră moralitate, în faţa unor indivizi care ne compară cu nişte animale, aşa cum o faci tu?
Care hărţuire a mea, măi, Emilian, la autorii care nu au fost de acord cu textele mele? M-am dus eu pe textele lui CT, ca să i le fac praf? M-am dus eu pe textele lui Leo, să i le fac praf? La Leo, am două comentarii apreciative, frumoase, şi doar unul negativ. M-am dus eu la textele lui Ilie să i le fac praf? Ce prostii vorbeşti tu acolo, măi Emil? Toate comentariile mele au fost constructive, toate au fost pe text. Vorbeşte gura fără tine, te crezi Lumea şi ne faci animale. Cu ce eşti tu mai bun decât noi? Ia hai să te văd cum îţi ceri scuze pentru jignirile tale!
0
EPIonuț Caragea, iar distragi atenția deși Claudiu Toșa a fost cât se poate de clar. Nu a fost nicio confuzie în conflictul vostru.
In ce privește propaganda de care mă acuzi, ai idee ce înseamnă propaganda?? Deși patru oameni vă explică sub text că ați înțeles greșit, voi distrageți atenția cu acuzații nefondate, cu cerințe absurde, doar doar acceptă cineva punctul vostru de vedere.
In rest am spus ce aveam de spus. Sunt lucruri mai importante decât să răspund unor autori care consideră că opinia lor e adevărul suprem și asta le dă dreptul să revină cu comentarii peste comentarii. Ați mers prea departe. Claudiu Tosa a subliniat o evidență iar vouă nu v-am rămas decât o singură armă: atacul la persoană.
In ce privește propaganda de care mă acuzi, ai idee ce înseamnă propaganda?? Deși patru oameni vă explică sub text că ați înțeles greșit, voi distrageți atenția cu acuzații nefondate, cu cerințe absurde, doar doar acceptă cineva punctul vostru de vedere.
In rest am spus ce aveam de spus. Sunt lucruri mai importante decât să răspund unor autori care consideră că opinia lor e adevărul suprem și asta le dă dreptul să revină cu comentarii peste comentarii. Ați mers prea departe. Claudiu Tosa a subliniat o evidență iar vouă nu v-am rămas decât o singură armă: atacul la persoană.
0
EPNu în haită. In grup. Repetat.
0
Șunii dintre acoliti vor veni cu tot felul de pareri, atacuri si alte chestii, menite sa complice lucrurile. Singura analiza, pe fapte concrete, pe limbaj, pe incalcarea regulamentului, pe abuzul de functii, ii apartine lui Herinean, dupa ce se va consulta cu toti editorii. Pana atunci, ma retrag din orice discutie, asteptand o decizie din partea sefului acestui site. Nu voi mai discuta nici cu individul, nici cu acolitii lui, fiindca am lucruri mai bune de facut in viata. Ma voi dedica textelor care merita sa fie comentate, autorilor care merita sa fie ajutati, si cu asta basta. Bye.
0
EP"Om fără niciun caracter, om grotesc, om ce-l scoate de la naftalină pe Hitler"
0
CTCu regret constat inca o data ca unora din noi le place jazzul, ca sa fac o aluzie la filmul din anii 59.
Vreme de o saptamana si ceva de zile Dragos Visan s-a dezis total de autorul Ionut Caragea prin niste afirmatii virulente, concrete, clare, directe, ajungand pana si la remarci de natura personala si atacuri la persoana cu privire la primul, fiind extrem de categoric si convingator. Ulterior s-a intors la 180 de grade (mai acum 2 zile il compara pe Ionut Caragea cu Eminescu). In fata unei contradictii crase atat de evidenta nu pot decat sa reactionez fara echivoc si sa spun ca Dragos si-a pierdut total credibilitatea si consecventa de comentator. Vorbesc despre comentatorul Dragos Visan, nu omul.
Recenzam si criticam texte si nu oamenii si atitudinile lor in afara scrisului.
Daca Dragos se razgandea numai in privinta persoanei Ionut Caragea, era altceva, pana si in casatorie ne certam si ne impacam, e in regula. Dar Dragos s-a razgandit brusc si la 180 de grade nu numai cu privire la omul Ionut Caragea, ci si la autorul Ionut Caragea. Mai sus spune ca a gresit si s-a impacat cu el si ca acum il comenteaza ok. Ma intreb daca isi da seama ca afirmatia asta e o recunoastere directa a subiectivitatii din comentariile sale, a faptului ca relatia cu cei pe care ii citeste ii afecteaza judecata cu privire la calitatea operei lor. Sa ii spun nepotism, prietenarism? Ce facem, ne comentam pozitiv prietenii?
L-as intreba, pai omule, te-ai certat si impacat cu Ionut Caragea sau cu opera lui? Practic admite ca sub impulsul furiei l-a criticat, iar acum sub impulsul prieteniei il lauda la loc. Mai putem vorbi de obiectivitate? Cum sa solidarizez cu o asemenea mascarada orchestrata, cu atat mai mult cu cat prezenta si nivelul lui Dragos se datoreaza tot unei chestiuni contradictorii, dar care a mizat pe bunul simt si empatia celor de aici?
Se inseala, nu am spus si insinuat niciodata ca imi doresc sa plece sau sa isi piarda nivelul (pe care in mod ironic chiar eu i l-am propus), ci faptul ca trebuie sa dea dovada de consecventa in atitudinea sa. Macar de lucrurile nu ar fi atat de pe fata, dar sa vii de pe o zi pe alta sa il faci pe Ionut azi ciuma si maine muma, e ceva dincolo de intelegerea mea.
Personal, le urez lui Ionut Caragea si Dragos Visan, ca s-o citesc pe Elena Basescu, succesuri, in drumul anevoios si plin de provocari pe care au pornit in duet, la capatul caruia ii asteapta, la fel ca pe spiridusii imbracati in verde de la capatul curcubeelor, o gramada de aur stralucitor, care sper sa merite atat compromiterea personala cat si bagatelizarea statutelor de autor si comentator pe poezie.ro
Va doresc o saptamana cat mai frumoasa.
Vreme de o saptamana si ceva de zile Dragos Visan s-a dezis total de autorul Ionut Caragea prin niste afirmatii virulente, concrete, clare, directe, ajungand pana si la remarci de natura personala si atacuri la persoana cu privire la primul, fiind extrem de categoric si convingator. Ulterior s-a intors la 180 de grade (mai acum 2 zile il compara pe Ionut Caragea cu Eminescu). In fata unei contradictii crase atat de evidenta nu pot decat sa reactionez fara echivoc si sa spun ca Dragos si-a pierdut total credibilitatea si consecventa de comentator. Vorbesc despre comentatorul Dragos Visan, nu omul.
Recenzam si criticam texte si nu oamenii si atitudinile lor in afara scrisului.
Daca Dragos se razgandea numai in privinta persoanei Ionut Caragea, era altceva, pana si in casatorie ne certam si ne impacam, e in regula. Dar Dragos s-a razgandit brusc si la 180 de grade nu numai cu privire la omul Ionut Caragea, ci si la autorul Ionut Caragea. Mai sus spune ca a gresit si s-a impacat cu el si ca acum il comenteaza ok. Ma intreb daca isi da seama ca afirmatia asta e o recunoastere directa a subiectivitatii din comentariile sale, a faptului ca relatia cu cei pe care ii citeste ii afecteaza judecata cu privire la calitatea operei lor. Sa ii spun nepotism, prietenarism? Ce facem, ne comentam pozitiv prietenii?
L-as intreba, pai omule, te-ai certat si impacat cu Ionut Caragea sau cu opera lui? Practic admite ca sub impulsul furiei l-a criticat, iar acum sub impulsul prieteniei il lauda la loc. Mai putem vorbi de obiectivitate? Cum sa solidarizez cu o asemenea mascarada orchestrata, cu atat mai mult cu cat prezenta si nivelul lui Dragos se datoreaza tot unei chestiuni contradictorii, dar care a mizat pe bunul simt si empatia celor de aici?
Se inseala, nu am spus si insinuat niciodata ca imi doresc sa plece sau sa isi piarda nivelul (pe care in mod ironic chiar eu i l-am propus), ci faptul ca trebuie sa dea dovada de consecventa in atitudinea sa. Macar de lucrurile nu ar fi atat de pe fata, dar sa vii de pe o zi pe alta sa il faci pe Ionut azi ciuma si maine muma, e ceva dincolo de intelegerea mea.
Personal, le urez lui Ionut Caragea si Dragos Visan, ca s-o citesc pe Elena Basescu, succesuri, in drumul anevoios si plin de provocari pe care au pornit in duet, la capatul caruia ii asteapta, la fel ca pe spiridusii imbracati in verde de la capatul curcubeelor, o gramada de aur stralucitor, care sper sa merite atat compromiterea personala cat si bagatelizarea statutelor de autor si comentator pe poezie.ro
Va doresc o saptamana cat mai frumoasa.
0
CTLa textul la care faci referire, Luna Neagra, nu scrie nicaieri la subtitlu si nici in vreo nota de subsol ca acesta ar fi o dedicatie pentru cineva. Asa ca mi-e imposibil sa cunosc ceea ce nu se indica. Prin urmare indignarea ta, Dragos, cum ca eu ma leg de un text dedicat regretatului tata al lui Ionut Caragea, e complet inutila.
Apropo tu de unde stii de dedicatie? Nu scrie nicaieri.
Apropo tu de unde stii de dedicatie? Nu scrie nicaieri.
0
CTVezi că i-ai pocit numele lui Radu, este Herinean, nu „Herenian”.
0
DVAsta este. Îmi cer scuze față de domnul Radu, amfitrionul nostru. Nu am avut ocazia să discut niciodată cu el. Așa mi s-a părut mie că-l cheamă, așa am scris.
Se înțelege, oricum. Încă o dată scuze, domnule Radu!
Se înțelege, oricum. Încă o dată scuze, domnule Radu!
0
DVAtunci când Ionuț Caragea scrie un poem splendid și ca remember, pentru un tată pierdut, când sunt 11 ani de la deces nu se mai scrie și... dedicație.
Claudiu, prietene, vii cu prea multe solicitări...
Până să apari în comentarii la acel poem se limpezise clar faptul că acel poem era despre tatăl lui Ionuț Caragea, iar autorul cerea printr-un prim comentariu să nu se comenteze aiurea pe acel text. Însă tu i-ai încălcat rugămintea și ai făcut în comentarii un tur de forță, o campanie de ponegrire a sa și a altor colegi ai săi, dintre care mă număram și eu, văzut de tine coleg la cataramă cu el, când noi abia ne reîmprieteniserăm.
Aceste solicitări de a ne dezvonovăți pentru că te-am fi dojenit fără niciun rost arată un singur fapt: te crezi nevinovat, îndreptățit să faci orice vrei pe aici, fără a fi responsabil și tu pentru rănirea sufletească, pentru terfelirea onoarei scriitorilor din România. Chiar fără să ceri niciodată iertare pentru cuvintele deosebit de grele spuse din mânie în purtarea unei polemici pe care ai inițiat-o însă nu vrei să o-nchei.
Mi-ai dat în această noapte propriile mele texte la controlat. Am făcut un poem despre tataie Niculaie și apare "Neverificat". Bravo, prietene Claudiu! Dar te întreb: tu, cu atâtea abateri de la o conduită plină de omenie și colegialitate, pe care ar trebui sa o aibă un bun și iscusit editor renumit de site, de cenaclu literar, nu ești cumva un om verificat constant de îngerul tău păzitor ce scrie în Cartea Vieții tot ce gândești, intenționezi, discuți și faci?
Aceste hotărâri ale tale pot să ajungă sus, în Ceruri la o supervizare. Dacă nu ți se îngăduie să faci unele lucruri, iar tu le faci îți atragi mânie mare de sus, prietene și frate Claudiu!
Măcar lasă-mă în pace și nu mi te mai adresa. Mă verifici precum un cenzor acum. OK. Poți face și mai multe de atât. Poți oricând să mă și schingiuiești. Eu îți voi replica: "Iubește și fă ce vrei!", din Noul Testament. Nu uita: mai întâi iubește deplin și pe Dumnezeu, și pe aproapele tău, apoi poți să devii justițiar și să faci ceea ce vrei și asupra semenilor tăi, care sunt considerați prieteni virtuali în acest site literar.
Claudiu, prietene, vii cu prea multe solicitări...
Până să apari în comentarii la acel poem se limpezise clar faptul că acel poem era despre tatăl lui Ionuț Caragea, iar autorul cerea printr-un prim comentariu să nu se comenteze aiurea pe acel text. Însă tu i-ai încălcat rugămintea și ai făcut în comentarii un tur de forță, o campanie de ponegrire a sa și a altor colegi ai săi, dintre care mă număram și eu, văzut de tine coleg la cataramă cu el, când noi abia ne reîmprieteniserăm.
Aceste solicitări de a ne dezvonovăți pentru că te-am fi dojenit fără niciun rost arată un singur fapt: te crezi nevinovat, îndreptățit să faci orice vrei pe aici, fără a fi responsabil și tu pentru rănirea sufletească, pentru terfelirea onoarei scriitorilor din România. Chiar fără să ceri niciodată iertare pentru cuvintele deosebit de grele spuse din mânie în purtarea unei polemici pe care ai inițiat-o însă nu vrei să o-nchei.
Mi-ai dat în această noapte propriile mele texte la controlat. Am făcut un poem despre tataie Niculaie și apare "Neverificat". Bravo, prietene Claudiu! Dar te întreb: tu, cu atâtea abateri de la o conduită plină de omenie și colegialitate, pe care ar trebui sa o aibă un bun și iscusit editor renumit de site, de cenaclu literar, nu ești cumva un om verificat constant de îngerul tău păzitor ce scrie în Cartea Vieții tot ce gândești, intenționezi, discuți și faci?
Aceste hotărâri ale tale pot să ajungă sus, în Ceruri la o supervizare. Dacă nu ți se îngăduie să faci unele lucruri, iar tu le faci îți atragi mânie mare de sus, prietene și frate Claudiu!
Măcar lasă-mă în pace și nu mi te mai adresa. Mă verifici precum un cenzor acum. OK. Poți face și mai multe de atât. Poți oricând să mă și schingiuiești. Eu îți voi replica: "Iubește și fă ce vrei!", din Noul Testament. Nu uita: mai întâi iubește deplin și pe Dumnezeu, și pe aproapele tău, apoi poți să devii justițiar și să faci ceea ce vrei și asupra semenilor tăi, care sunt considerați prieteni virtuali în acest site literar.
0