Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
şi atâtea apariţii...
să ne imaginăm (comparaţia mi-a venit acum, dar plecând de la viziunea iniţială conform căreia oraşul poate întruchipa orice) că oraşul acela ar fi un... atelier literar.
mulţumesc pentru interes, util pentru mine
Pe textul:
„Oraşul capcană" de Stanica Ilie Viorel
mulţumesc!
Pe textul:
„Duminică de februarie" de Stanica Ilie Viorel
pentru mine este sensul de la care porneşte ideea: deşertat- golit de conţinut, oraşul (orice ar reprezenta el) văzut ca un vas
pământul poate deveni praf şi renunţând la însetat, ca să scap de rimă,
dar s-ar pierde imaginea de uscat, secetos...
poate fi setos...văd eu, sometime :)
mulţumesc!
Pe textul:
„Oraşul capcană" de Stanica Ilie Viorel
poate, ar fi de văzut
mă dreg cu ceai de muşeţel
şi colebil...şi rudotel
sau să închei cu: iau colebil... şi rudotel
dar mie îmi pare cam scos din ritm în varianta -iar eu beau ceai de muşeţel-
oricum, creativ!
Pe textul:
„Poezie cu „el”" de Liviu Nanu
apoi mi-am zis că în final tot ce s-ar spune ar trebui să încapă undeva,
și unde ar încăpea mai bine decât într-un punct, ca cel primordial
și cum ar fi altfel Lumea dacă nu un infinit de universuri
bășicoasă cugetarea mea, banală până la un punct
mulțumesc!
Pe textul:
„Un nou univers" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Dinamism" de Nincu Mircea
ai surprins foarte exact -inima- cuvintelor
şi ceea ce mă bucură mai mult, este modul în care comentariul completează poemul, delicat
mulţumesc, Ionuţ!
Pe textul:
„Ce-ar fi fost dacă" de Stanica Ilie Viorel
rămână cum o fi, dar propun :)
Și mă voi minuna cum
Lumina soarelui crescută în lemn
acum arde în inima
Casei ridicate
Din fibra cărnii de lut.
---
Cât de bucuros voi fi,
şi mâine,
să mă încălzesc
De la inima casei
În care ard
Îndepărtate
Gânduri!
---
Fără tine, însă, casa n-ar avea
Suflare, oricât foc aș pune
În adâncul inimii sale!
---
Mereu, în inima casei,
Voi aprinde iar focul
Cu vreascuri uscate.
să fie cu folos!
Pe textul:
„Foc" de Nincu Mircea
împreună
și soluția era
tandem
spor!
Pe textul:
„Ghicitoare 743" de Miclăuș Silvestru
mulțumesc pentru atenționare
despre plus sau minus, accentuare, alternațe, dimineața jucăușă...
voi căuta să observ ceea ce ai propus
zic doar că nu-i de băut cafeaua afară pe gerul ăsta
mulțumesc!
Pe textul:
„Duminică de februarie" de Stanica Ilie Viorel
intențiile bune
sunt notate observațiile și voi încerca să văd în ce fel pot aduce modificări
vă mulțumesc!
Pe textul:
„O vibrație în plus" de Stanica Ilie Viorel
nu prea-mi cade bine acel precum
să alergi după fluturi presupune ca ei să zboare în voia lor,
alta-i imaginea/ideea... aceea de a-i alerga, a-i hărțui nițel,
chiar dacă în fapt ei, în realitate, nu se prea sinchisesc și
ni se pare nouă că fug de noi
cum, însă, e și o substituire prin simboluri, a sensurilor proprii...
mulțumesc, Elena!
Pe textul:
„O vibrație în plus" de Stanica Ilie Viorel
observ că mi s-a acordat nivel 100, pentru care cu respect mulțumesc
celui/celor care au decis asta
dar vă rog să îmi lăsați nivelul 50- membru obișnuit,
e perfecțiunea și imperfecțiunea mea, deopotrivă
nivelul la care mă simt confortabil și pe care îl prefer
mulțumesc!
Pe textul:
„O vibrație în plus" de Stanica Ilie Viorel
torn un vin în pahar și zic mulțam, Liviu
Ionuț, foarte bune observațiile
acolo, la corpurile alea aveam un subînțeles --acelea--
dar prefer varianta propusă de tine, are mai mult ritm și
nici nu crează confuzia -științifică- despre care vorbeam cu un coleg de site mai devreme
și, da, acel -mea- e de eliminat
mulțumesc!
folosesc liniuțe în loc de ghilimele din cauza că se blochează mesajul folosind caracterul ghilimele
Pe textul:
„Apatie" de Stanica Ilie Viorel
am solicitat lămuriri
poate că alți cititori subînțeleg unde și care este afirmația despre autorul afirmă în final:
din nefericire am avut dreptate
eu tot întreb: - ce anume ați afirmat? concret
că presupusa Administrație există?
la asta vă referiți?
Divinitatea ne pedepseşte, ci ne pedepsim noi singuri. Mai mult: chiar ȋngropăm şi Divinitatea „ȋn mizeria străzii”.
este o interpretare a poemului, fără ca această interpretare să fi fost exprimată în conținutul prezentat inițial
cu scuze pentru insistență, sunt doar observații care nu contrazic ceva
Pe textul:
„Comentarii la o poezie de Enea Gelea. Prozoeseu" de Manolescu Gorun
