O vibrație în plus

ca acest text să se potrivească întocmai situației

observ că mi s-a acordat nivel 100, pentru care cu respect mulțumesc
celui/celor care au decis asta
dar vă rog să îmi lăsați nivelul 50- membru obișnuit,
e perfecțiunea și imperfecțiunea mea, deopotrivă
nivelul la care mă simt confortabil și pe care îl prefer

mulțumesc!

M-ai făcut să mă gândesc la cubul lui Nichita. Pe undeva, ai dreptate. Pe undeva, nu. Evoluția presupune schimbare,transformare, chiar dacă trupul se degradează,iar lucrurile din jur o iau razna. Să luăm de exemplu textul tău:

la pescuit nu mai merg
iar peştii
doar îi hrănesc
ca porumbeii din parc

Tu spui aici că hrănești niște pești așa cum îi hrănesc și porumbeii din parc. Deci, parcul e de fapt un imens acvariu, iar tu ești omul porumbei. Cred că te-ai grăbit și nu ai observat, nu? Am glumit un pic, așa cum glunesc eu de obicei. Nu pentru a face neapărat mișto de autir, ci pentru a-l face mai atent pe viitor.

îl loc de autir, chiar dacă telefonul ăsta vrea să lucreze în domeniul transporturilor.

am scos apa din parc

mulțumesc!

Ilie, cu drag am poposit aici!
Uite, am citit și comentariile și mai am ceva de adăugat, în eventualitatea în care mai aduci modificări textului. De exemplu, în versul: "ca de cățelul acela șchiop", nu sună bine această propunere care trebuie să introducă această comparație. Ar fi mai potrivit: precum de cățelul... Nu știu. Să vezi și tu și să hotărăști.
Apoi, după imaginea cu peștii - pe care văd că a luat-o în discuție domnul Ionuț- m-am oprit la versul: "și nici fluturi nu mai alerg". Am înțeles ideea de a alerga pe cineva, dar luând în considerare motivul poemului - scăderea notorietății activităților pe care le făceai și schimbările care se petrec - cred că poți folosi varianta: și nici după fluturi nu mai alerg.
În rest, e un poem de suflet, rezonez cu el și mă gândesc foarte mult la versurile acestea, din final:

"îi las
să se aşeze pe mine
liniştit
îmi place să-i privesc
cum vibrează
când îmi bate inima
cu al ei suflu sistolic
de care nu scap
pentru că
aşa m-am născut

perfecțiunea nu o mai caut"

adică mă urmăresc aceste cuvinte.
Spor! Duminică frumoasă!

În loc de:
această propunere care trebuie să introducă această comparație.

corectez:
alăturarea termenilor "ca de" folosiți pentru introducerea comparației

înțeleg și voi încerca să găsesc vreo soluție acolo,
nu prea-mi cade bine acel precum

să alergi după fluturi presupune ca ei să zboare în voia lor,
alta-i imaginea/ideea... aceea de a-i alerga, a-i hărțui nițel,
chiar dacă în fapt ei, în realitate, nu se prea sinchisesc și
ni se pare nouă că fug de noi
cum, însă, e și o substituire prin simboluri, a sensurilor proprii...

mulțumesc, Elena!

Ți-am spus că mă urmăresc versurile! Iată, m-am mai gândit la ceva! În strofa:

"m-am ataşat de imperfecţiunile mele
ca de căţelul acela şchiop
cu ochii blânzi"

pe lângă sintagma "ca de" - folosită în vorbirea obișnuită - cred că trebuie să renunți și la cuvântul "acela", pentru că este un pronume care identifică și tu deja ai folosit articolul hotărât la substantivul "cățelul", lucru care îl scoate pe cățel din anonimat, identificându-l; prin urmare, "acela" nu mai este necesar, se subînțelege despre care "cățel" este vorba.

Ilie! Poemul este sensibil, scris din suflet! Am văzut doar unele aspecte, care pot fi modificate!

m-am ataşat de imperfecţiunile mele
privind şchiopătarea căţelului
cu ochii blânzi

mai foșnesc uneori îndoielile
ca perdelele în bătaia vântului
dar învăţ dezvinovăţirea
dezbrăcarea de furie

la pescuit nu mai merg
şi peştii, şi porumbeii din parc
îi hrănesc aruncându-le firimituri

și nici pe fluturi nu-i mai alerg
îi las să se aşeze pe mine
liniştit
să-i simt vibrând la unison
cu inima mea
erodată continuu
de suflul sistolic
al naşterii

nimic n-ar fi de înțeles greșit, iau gestul așa cum este, și-l primesc fără vreo altă interpretare înțelegând
intențiile bune
sunt notate observațiile și voi încerca să văd în ce fel pot aduce modificări

vă mulțumesc!