Poezie cu „el”

este fain acest poem ludic şi erotic, pe stilul lui Brumaru. Un stil care te prinde bine şi pe tine.

Cred că licenţa poetică la zvel e un pic forţată, dă cumva bine auditiv, dar parcă mergea mai bine aşa: cu țîțe mari și cur rebel

iar acolo, la scot euro, e un pic neconcordant cu realitatea, mai bine ar fi:

scot tot ce au din portofel

pot spune, per total, că mi-a plăcut poemul, iar rimele folosite, mai ales aacel erizipel de la final, sunt rare şi bine implementate ideatic

felicitări!

de-ai fi prințesă la castel
iar eu un simplu menestrel
să-ți cînt balade fel de fel
la flaut și violoncel

verbul de-ai fi, nu prea impune conjunctivul să-ţi cânt

mai degrabă aşa: te vreau prinţesă la castel, iar apoi ajustezi:

ca eu, un simplu menestrel...

Mulțumesc pentru lectură și sugestii. Am să țin cont pe viitor, în cazul în care o voi publica pe hîrtie.

că aproape nici nu se observă repetarea rimei, chiar de este anunțată din titlu. Cred că s-ar putea îmbunătăți prima strofă în sensul că sunt deja două licențe poetice apropiate: zvel și michelangel (și substantivul comun, dar și accentul diferit). Nu este însă obligatoriu, evident. Sună destul de bine și așa.

Dar, dacă tot m-a prins ritmul, așa aș vedea:

oh, izabel! oh, izabel!
cu țîțe mari și cur model,
de aș fi fost michelangel,
te-aș fi sculptat într-un pastel

Iar la final:

oh, izabel! oh, izabel!
te-ai pricopsit cu puradel
și alții au făcut cîrcel
tot măsurînd la isoscel

Poezia e intersantă, dar eu zic că dacă o veți publica într-o carte atunci ar fi decent ca versul al doilea să fie /cu sânii mari și trupul zvel/.

Conform Wikipedia, Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni ​​(6 martie 1475 – 18 februarie 1564), cunoscut sub numele de Michelangelo , a fost un sculptor, pictor, arhitect și poet italian al Înaltei Renașteri.

Cu respect,
DITR

Amanda, Iulian, onorat pentru lectură, apreciere și sugestii.

Ai citit Suprema servitoare, de Brumaru? E pe același stil și aceeași linie ideatică. Curul e la loc de cinste și acolo. Într-o poezie erotică nu trebuie să ne tenem de cuvinte. Părerea mea e că Liviu Nanu e, oricum, mai atent și mai ponderat decât Brumaru, el punând în primul rând accent pe ludic și jocurile de cuvinte.

Întâmplător, am auzit de Michelangelo, dar așa am simțit cuvântul în această poezie, ca substantiv comun. Mulțumesc pentru clarificare. Spun și eu că poezia nu mi se pare indecentă atâta timp cât cuvintele folosite în ea au rost, aduc informații pentru conturarea atmosferei, a personajului. Eu am zâmbit când am citit și inclin să cred că asta era intenția. Ironie dulce-amară.

Recunosc, am citit aproape tot ce a scris Emil Brumaru, inclusiv poeziile din Plai cu boi. Îmi place Brumaru așa cum îmi place și Bukowski, mai precis abordarea erotică din operele lor. Nu mă ridic la nivelul lor și nici nu încerc să-i copiez.

ar trebui să folosești "glande mamare", "parte dorsală", "manolel" (din pricină de patriotism)
și "echilateral" (isoscel e prea descriptiv)
și, dacă mai adaugi la text alte strofe, să pui și un remediu, ceva "cremel", "alifel" sau chiar rudotel

că noi suntem serioși

nu e nevoie să te justifici, era un compliment. Oricum, este frumoasă modestia ta. Cât despre nivel, tu oricum eşti cu 2 metri mai sus...:))

Sper că nu v-ați supărat pe mine!

În niciun caz.

TEGO, bună ideea cu rudotelul, am folosit-o, sper că în mod creativ.

poate, ar fi de văzut

mă dreg cu ceai de muşeţel

şi colebil...şi rudotel

sau să închei cu: iau colebil... şi rudotel

dar mie îmi pare cam scos din ritm în varianta -iar eu beau ceai de muşeţel-

oricum, creativ!