Optimism

aș adăuga, dar să nu divaghez. Așa să fie! Chiar dacă nu beau whisky și nu mă dau în vânt după cârnați, apreciez întotdeauna simțul umorului. Cu zâmbet larg! :) Cred că e vorba de „știutori”, prin antagonism cu „neștiutori”. Nu îmi amintesc să fi văzut forma „știitori”.

Amanda, intenționat am scris știitori. Prietenii știu de ce.

Pot să aflu și eu? Glumesc, desigur. Nu insist dacă e glumă în cerc restrâns.

Deși Wikipedia zice că termenul idiosincrazie e desuet, eu zic că e divin, nu de vină, mai ales după ce am aflat că reprezintă un ansamblu de trăsături care definesc ontologia omului și nu idioțenia sincronizată a unei societăți după cum credeam io.

Iar acolo la știutori, eu aș fi folosit țiitori.
Știitorii știu de ce.

Cinste eroilor anonimi

cercul se răstrânge,
inima-mi se frânge,
de pe vechea turlă
anonimii urlă...

cine sunt ei, oare?
nimănui nu-i pasă,
candida vâlvoare
arde ne-nţeleasă.

vis de afirmare
nalt ca şi mormântul,
baba glumitoare
îşi propagă cântul.

ce-ţi doresc eu ţie?
iată, întrebarea,
stele-n agonie
să-ţi lărgească zarea!

dram de vitejie,
tona de umor,
dragoste-n frăţie,
gemete în cor.

(pamflet, replică la Optimism, de Liviu Nanu)

Vă mulțumesc tuturor pentru lectură, semn și parodiere.

Mie îmi place acel ”știitorii”, dă un parfum foarte cordial textulețului. Parcă așa i-ai spune unui amic ”știitorii”, este un poem corect scris, data viitoare te aștept Liviu cu ceva și pentru fete... :)) Știitoriule!!!! (ăsta este un fel de salut în grai vechi...)

Poate Amanda are un pic de dreptate, dacă ai fi asociat cu un al cuvințel, dar e bine, pe parcursul poemului, ca întreg.

Iulia, onorat de trecere și semn