Ce-ar fi fost dacă

pentru că te prezintă într-o altă ipostază, mult mai sentimentală. Chiar sunt binevenite şi astfel de poeme, care ies din registrul filosofic cu care ne-ai obişnuit. Remarc: prindeam câte o nouă poveste în fiecare atingere... / viorile cântau despre dragostea Seherezadei / n-aveam cum să nu le ascult.

Rima de la final este pusă intenţionat, pentru a accentua acea ducere aminte, autorul voind să sune ca un ecou, atât pentru el, cât şi pentru cel care citeşte.

Cred că dragostea este sursă de inspiraţie inepuizabilă, la care ne putem întoarce mereu, chiar şi pe firul amintirilor, pentru ne da un nou restart sau, pur şi simplu, pentru a mulţumi oamenilor, vieţii, creatorului, pentru privilegiul de a fi iubit.

scriu poezii despre lumi paralele :)

ai surprins foarte exact -inima- cuvintelor
şi ceea ce mă bucură mai mult, este modul în care comentariul completează poemul, delicat

mulţumesc, Ionuţ!