Stanica Ilie Viorel

acurateţe

cât să nu se piardă sensul logic al comentariului critic, las aici forma iniţială:

despre toate câte s-au zis eu nu am aflat nimic
și nimic nu știu despre toate câte au fost
din punct am plecat și-n punct am ajuns
fără vreo cale, fără regăsire

eu sunt din toate doar un fir de nisip
și-întreg deșertul mi-a rămas gândirea
ce-mi usucă ființa
despre care târziu am aflat
că nu-i leac căutării

și tot nu mă aflu, chiar de primesc conviețuirea
nu-mi mai simt gustul laptelui
apa-i adâncă și grea, prinde în mine uscarea
ochiul mă vede ca pe întâiul ce-are să moară
iscălind carnea cu o așchie de os

și mai observ că nu ți-am cerut nicio permisiune

îmi rezerv drepturile toate, inclusiv să nu folosesc pronumele de politețe,
cu mențiunea că nu îl folosesc din motive care ar ține de lipsa de respect,
respectul meu există

părerea mi-o mențin: DACĂ se continuă astfel, cu atâta lipsă de competență, da, locul se duce la dracu
că îți place sau nu, asta este părerea mea
fără vreo exagerare!

consideră, te rog, subiectul închis...
spor!

și, te rog, nu mai da verdicte, am proprietatea termenilor

replica de mai sus, încadrat la rubrica personale, pe un site literar, este un drept incontestabil,
dar în opinia mea rezultă ca urmare a unei lipse de maturități

cât despre calitatea în care acesta a fost scris, ai făcut o precizare utilă necunoscătorilor,
eu, ca participant, observ că polemica este legată de ambele: scriitor și editor (cel puțin în ceea ce sugerează Ancuța)

că sunt orgolii la mijloc, este atât de evident încât numai un ego orbit de propria lumină n-ar observa asta

fiecare are dreptul să-și susțină punctul de vedere, dar, totuși, lasă-mi mie dreptul la dezgust, te rog!

dacă polemici de genul acesta ajung pe prima pagină, fără a fi măcar pus acel avertisment că textul are și conținut vulgar

totuși, pot intra pe site tineri, curioși, dornici să afle despre literatură, în general...

din păcate, se pare că pe acest site conduita nu se va afla vreodată în matca bunului simț, sau cel puțin atâta vreme cât orgoliile de acest fel continuă să se manifeste, fie ele ale autorilor, fie ale celor care administrează/ veghează locul

înțeleg latura subiectivă, umană, dar nu pot să accept această lipsă de maturitate... chiar nu vă mai reveniți!?

observ că există un dialog și între Ionuț și Bogdan,
precizez, pentru iubitorii teoriei conspirației:
- este doar o coincidență, nu un tandem între mine și Ionuț.

am solicitat scăderea nivelului (pentru necunoscători)

pentru oricine!
indiferent de simpatiile sau antipatiile cuiva, lupte personale, ură, orgolii etc.
și indiferent cine administrează site-ul,
n-am să mă abat de la principiile mele, nici n-am să fiu altfel decât sincer în exprimare

m-ați inclus mereu în această dispută cu Ionuț Caragea ca și când aș fi fost în vreo alianță cu el, doar pentru că nu v-am susținut pe cei care sunteți împotriva lui
ce să vezi, n-am fost aliatul nimănui, ci doar mi-am exprimat părerea după cum am crezut în raport cu realitatea observată de mine
n-am cerut nimănui nimic, ba din contră, am evitat să fac parte din vreun așa zis grup sau gașcă,
am solicitat și am refuzat un nivel mai mare tocmai din acest motiv

am ales să rețin partea frumoasă care mă leagă de loc și să recunosc despre ceea ce este util în acest loc
într-atât încât am amintit chiar și într-o carte publicată, tocmai pentru că nu sunt un prefăcut și-mi asum istoria personală

am tot sperat că locul va redeveni util prin aportul unor persoane de înalt nivel în ceea ce privește literatura (fie scriitori, fie critici) dar se pare că există o cauză care ține locul în această stare, cauză netratabilă

prea prețios timpul...
spor în toate!

avantaj mi-aș fi propus eu să obțin și de la cine,
că să fie înfăptuit vreun șantaj?
îmi pare că nu mai aveți proprietatea termenilor și nici a gesturilor
s-a trezit la un moment dat Leo să strige în gura mare că sunt impostor,
acum tu spui că sunt șantajist, personajul care își spune Tosa mă insultă,
și tot ceea puteți face, cei care administrați site-ul, e să vă faceți că plouă

întreb:- altceva decât subiectivismul vostru în disputele personale cu unul sau altul, ce anume vă poate
justifica acest comportament?

insultându-mă,

în loc să-ți vezi de disputele personale (iar asta este doar dezaprobat) eu zic să mă ajuți într-o chestiune:
am observat că s-au deschis un număr foarte mare de conturi cu nume și adrese de e-mail ale unor persoane despre care am bănuiala că acele persoane nu și-au dat acordul
știu sigur că s-a statuat de către ICCJ că așa ceva intră sub incidența art. 325 CP, respectiv :

Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

de aceea, poate mă ajuți să formulez sesizarea penală
să facem un bine locului scăpându-l de o asemenea expunere

poate așa se va face curățenie

de la mine, urări de bine, tuturor!

nu este prima dată când aflu despre aşa ceva

am dorit să las mărturie experienţa mea pentru cei care sunt neatinşi (încă) de situaţie, ca nu cumva să se generalizeze, să nu se ferească de evenimente care, în mod normal, ar trebui să fie o bucurie, cu respect şi preţuire pentru cei care se prezintă în faţa participanţilor cu tot ceea ce au ei mai de preţ în această arie de manifestare...

poemul scoate în evidenţă această latură egoistă a omului-poet, din păcate

şi ceea ce este mai trist e că în raport cu ceea ce spune acest poem noi toţi, dar chiar toţi, nu ne vom regăsi decât printre victime, niciunul dintre noi nu va spune că este personajul negativ

aproape că îţi vine să crezi că nici nu există public de genul celor descrise mai sus

am devenit chiar curios!
Măriuca spune că trebuie rescris, autorul ne oferă indicii că este un fragment dintr-un roman publicat,
onorabilul Manolescu Gorun recomandă textul
să-l citim, deci! :)

că în prohodire se întâmplă împăcarea într-atât încât până și tristețea cea mare (despărțirea de viață) se transformă în flori, în timp ce pasărea se agață în aripi (aici eu încerc să-mi imaginez invers decât, probabil, se propune- că se cam rup aripile- adică îmi imaginez că doar ce-i apar, de aceea se agață în ele, fiind o stare nouă), pasărea fiind personificarea spiritului

primele două versuri, care propun cadrul, sunt mai complexe, de aceea am insistat
mai departe, bănuiesc, că ceea ce se propune este evident și se va interpreta ca atare, de cam toți cititorii

mi-a plăcut

spor!

să nu mă ridic, să rămân culcat - aici ar fi de păstrat doar una din două, pentru a se evita discursivul

aici:

Cu dresuri de iarnă, negre şi groase
Năşteau trăiri
și-ntr-unul aproape mort

oricum, aș modifica acea exprimare -ce și-

rămâne să-mi imaginez la ce se referă acea dreptate, în legătură cu ce

ca idee, metafora iubirilor vindecate îmi place

- restricție- (liniuțele au rol de ghilimele,
pentru că site-ul în versiunea veche nu primește în comentarii simbolul acestora)

deci, așa zise restricții...

nu știam despre această -restricție- stilistică,
nici nu am fost atent vreodată la așa ceva,
posibil să fi evitat din - instinct- astfel de exprimări, dacă nu le-am folosit (bănuind că nu am făcut asta
dacă nu mi s-a atras atenția)
dar este bine de știut
iată, am mai învățat ceva, fapt pentru care nu pot decât să-ți mulțumesc

dacă spui că sunt deja șabloane, te cred
ce știu, e că după ce am observat că primului text i se atribuie exclusiv o interpretare romantică
mi-a venit ideea să folosesc personificările, gândite în acel text, altfel

acolo, ușierul chiar era (inițial) unul al hotelului, dar mi-am zis să descarc textul de surplus,
cu toate că voiam să las ideea trecerii,
acum m-am gândit să-l în altă ipostază

ochiul de soare l-am gândit cu rost, fiind reprezentare pe care o știu din icoane

respect aprecierea și evaluare, chiar dacă pentru mine acest text este o construcție fără vizualizare (adică, în spate nu-i profunzimea aceea care mă determină să scriu despre ceva anume- mai reușit, sau mai puțin reușit), motiv pentru care expresiile alese să fie lipsite de autenticitate

mulțumesc!

să fie îmbunătățit
se simte emoția și legătura,
frumos spus de la mai și până la gestul acela al oferirii sinelui (crescut din rouă...)
apoi roua care se transformă în lacrimi
totul este frumos!
dar prea multă rouă în text (de exemplu, de rouă, la gură... ar putea lipsi)

se poate îmbunătăți

spor!

pentru Amanda!

eu consider că poemul este bun aşa cum este, mi-a oferit o stare, dar nu mă aştept ca toţi să fie în acord cu părarea mea în acest sens, fapt pentru care pot accepta opinii diverse, fie ele chiar şi contrare

ai dreptate!
dar acolo nu poate fi vorba de o EA, în niciun caz, altceva propun,
dar, da, poate crea confuzie cu toate că nu asta mi-am propus,
însă nici mai explicit de atât nu doresc să fiu, nu pentru că mi-am propus să interpun între text şi cititor un mister, ci doar o invitaţie la a primi CEVA din tot textul

cu mulţumiri şi respect!