Feriți-vă de Leonard Ancuța!!!

Dragi cititori,

Vreau să vă supun atenției un text de Leonard Ancuța la adresa mea, mai corect de fapt la adresa non valorii mele literare și a pericolului real pe care îl reprezint pentru acest site și pentru - ca să citez din pledoaria distinsului mare poet român Ancuța - „un autor nou, manipulabil și nesigur pe sine” care poate considera că ceea ce scriu eu ar avea oarecare valoare. Acest text a fost trecut de mine la offtopic, în urma încercărilor mele multiple de a-i explica acestui domn că rubrica comentarii în care postează astfel de mizerii este dedicată textului în cauză și nu trebuie folosită doar pentru că pur și simplu acolo ne-am gândit noi să scriem o rețetă culinară, textul în cauză fiind poemul meu „declarație de descompunere bazată pe câteva îndoieli nemaiverbalizate până în prezent”.

Citind elucubrațiile lui Leonard Ancuța, revăd mecanismele de intoxicare ale secretarilor de partid și ale eminențelor cenușii din umbra tuturor dictatorilor setați pe segregare rasială. Este atât de evidentă chemarea acestui poet nemulțumit probabil că la poeții ca domnia sa upgrade-ul este doar sub o masă din Dorobanți după rezidența trecută sub o altă masă din Ferentari, încât trag acest semnal de alarmă cu privire la pericolul ce ne paște. Narcisic peste așteptări, de fapt domnul Ancuța face exact ce mă acuză că aș viza eu: „vei deturna oameni cu speranțe și așteptări de pe traiectoriq lor. știu că nu te-ai gandit niciodata la asta, că nioci nu ți-ai asumat, dimpotrivă, oarecum gîdilat de puterea pe care ți-o oferă poziția în site și vizibilitatea datorată acestui fapt, poți, involuntar, să și greșeșști și să contribui în greșelile altora”. Pentru că, evident, asta încearcă dommnul Ancuța, să deturneze o parte din membrii acestui site și să îi orienteze împotriva mea, domnul Ancuța, care nu greșește niciodată. Niciodată! Și în orice caz, nu poate greși și nu poate dezorienta un tânăr autor, pentru că domnul Ancuța este superior, atoateștiutor, impertinent și morocănos ca un pensionar devenit celebru pentru numărul mare de mingi de cauciuc tăiate copiilor de pe maidan într-o singură zi. În cazul meu însă, eu sunt Dracu’, pentru că, educat și manierat, eu las loc de bună ziua.

Și ce ne mai spune domnul Ancuța despre ce anume pot învăța rău de la mine tinerii care încearcă să scrie poezie? Ne spune tot domnul Ancuța: „lipsă de emoție, lipsă de empatie, lipsă de sfîrc.” Evident, sunt pe acest site autorul care nu transmit nimic, nu ca domnul Ancuța, care, una două se gândește să ne introducă în universul emoțiilor sale, povestindu-ne o anecdotă personală legată de sfârcuri, anatomic vorbind, mameloane.

„ m-am gandit atent la ultima, e de cand cooperam cu o fata care mi-a facut măcar trei coperte pt volumele mele și intre propuneri era o fata cu sînul la vedere dar fara sfîrc. un sîn gol si iarași gol, și acum înțelegi ce spun.”

Din fericire, probabil doar teama că l-aș fi considerat un onanist pervers l-a făcutpe domnul Ancuța să nu continue povestirea, vorbindu-mi despre aventurile organului lui sexual, nediminutivat firește, pentru a nu exista confuzie cu privire la poezia continuă în care își desfășoară existența. Ce înțeleg eu de aici, este exact ce urmează să ne comunice domnul Ancuța, că este mare (deși unanim ignorat) în poezia națională tocmai datorită sensibilității sale. Iată câteva exemple din bogata sa poetică:

• am aproape o viață de vomitat (litaniile sataniste),
• înmulțea iubirea ca o spermă de înger (spermă de înger),
• cînd vorbesc despre dragoste îmi dă sîngele pe gură ca în filme (paradisul alb-negru),
• te piși gentil și tragi apa fără zgomot, cum ai învățat te speli pe pulă, dar nu pe dinți, o mai păstrezi o clipă în gură (cigarettes after sex),
• am umblat în nămol, din pizdă în pizdă (rated R),
• am crezut că am futut dar am fost futut (rated R),
• cei mai mulți s-ar pișa la tine pe mormînt (rated R)...

și lista poate continua, dar sensibilitatea mea deficitară nu îmi permite.

Mă declar învins, sensibilitatea domnului Ancuța îmi lipsește, și dacă asta înțelege domnia sa prin a fi sensibil, adică să dai cep tuturor secrețiilor și să te lauzi că nimeni nu secretă mai strașnic ca tine, prefer să mă autoexclud din tabăra puberă de vară la Mălăiești a acestui estet literar.

În cele din urmă mă întreb dacă domnul Ancuța nu are cumva un scurt la sinapsele cu amintiri, câtă vreme declară că „cu siguranță nu ești tu cel în măsură să mă judece”, când chiar el cu ceva vreme în urmă mă implora să îi recenzez poeziile, „amenințându-mă” cu un volum electronic, pe care nu l-am primit nici până în ziua de azi, în schimbul eforturilor mele de a-i citi lăturile. Atunci eram în măsură și acum nu mai sunt. Bine, monșer! În ceea ce primește confesiunea sa din care rezultă că a fost la un pas să fie editor al acestui site, nu pot spune decât că ne-a trecut glonțul pe lângă ureche. Mulțumescu-ți ție, Doamne, că ne-ai ferit de poetul Ancuța, restituindu-l universului bachic cu care nu de puține ori a ținut să se laude!

Așadar, sub forma unui pamflet nu am vrut decât să vă ofer spre lectură un text pe care altfel nu ați fi avut ocazia să îl citiți, și care dă măsura acestui mare poet, om de litere, erudit, un bagaj incontestabil de secreții care este domnul Leonard Ancuța, poetul mult mai cunoscut pentru videopoemele sale postate pe youtube și înregistrate din ceva care aduce a garsoniera sordidă a președintelui unei scări de bloc, cu pereții murdari și pătați de egrasie, fără perdele, cu hârtie de calc lipită în geamuri și cu cămașa „de bună” pusă pe un umeraș ce ține căscată ușița de la vitrină. Pentru că acest personaj toxic este în imediata noastră apreciere și este bine să știți ce vă poate oricând lovi.

vorba unor clasici rock, despre care domnul Ancuța se lăuda că i-ar fi și piratat și comercializat în junețea sa:

„If You Tolerate This Your Children Will Be Next”

Lectură plăcută!

am citit și chiar recitit ultimele trei texte postate pe acest site. ai conserve bune, adică ai acumulat ceva din ce ai citit, ești capabil să faci referințe, te descurci cu limba romana, ai umor, si imi dau seama ca nu e neaparat involuntar, ci voit, pe scurt, poți impacheta cuvinte si rezultatul poate fi apreciat. dureros e ca unii pot considera ceva de bine, eu vad altfel. vreau sa spun că un autor nou, manipulabil și nesigur pe sine poate considera ca scriierile tale sunt arta, ceea ce te-ar făcea vinovat de faptul că vei deturna oameni cu speranțe și așteptări de pe traiectoriq lor. știu că nu te-ai gandit niciodata la asta, că nioci nu ți-ai asumat, dimpotrivă, oarecum gîdilat de puterea pe care ți-o oferă poziția în site și vizibilitatea datorată acestui fapt, poți, involuntar, să și greșeșști și să contribui în greșelile altora. în opinia mea, tu nu ai talent pentru poezie. poate că ai alte talente, cu siguranță ai, dar în ce privește poezia, lucrurile stau așa: lipsă de emoție, lipsă de empatie, lipsă de sfîrc. m-am gandit atent la ultima, e de cand cooperam cu o fata care mi-a facut măcar trei coperte pt volumele mele și intre propuneri era o fata cu sînul la vedere dar fara sfîrc. un sîn gol si iarași gol, și acum înțelegi ce spun. tu ai impresia că am pornit un tir impotriva ta, că eventual m-am imbătat și am ceva cu tine. n-am. cum tot spui tu că îți mănînci timp, și la mine e la fel. și eu aș fi facut altceva decat sa stau să îți scriu. dar consider că e necesar, nu pentru că o să înșelegi, că oricum nici nu o faci și consideri ostentativ orice fac, ci pentru că modul meu de a judeca mă obligă să mă explic. citeam in comentariile tale că sunt un fel de fir de praf. poate că sunt, poate că nu. cu siguranță nu ești tu cel în măsură să mă judece. tu doar dai, ofticat fiind, că nu-ți recunosc meritele literare. îmi pare rău că nu am ce recunoaște. am avut și intenții bune și unde am gasit ceva bun, nu am ezitat sa o spun. fara implicare emoțională. am aceleași calități ca și tine, ca sa nu zic că tu ai aceleași calități ca mine, asta pentru că e o diferență semantică dar și metafizică. îmi aduc aminte că am fost invitat să fiu editor pe acest site, dar nu mi-am asumat resposabilitatea, bravo ție, eu n-am putut. exista o cale de mijloc, putem fi și prieteni, dar pentru asta trebuie să înțelegi că la mine nu exista dubla masura. că nu există parti-prix. că orice ar spune unul sau altul eu oricum rămîn între adevăr și durere. si sper să înțelegi ce spun, că nu o spun cu rautate. o spun ca sa dezamorsez un conflict care nici macar nu exista.